Arhiva pentru categoria ‘Manastiri si Biserici din Oltenia’

08.10.2019 – PAROHIA ȘI BISERICA PAROHIALĂ, CENTRUL VIEȚII SPIRITUALE A COMUNITĂȚII CREȘTINE ORTODOXE

marți, octombrie 8th, 2019

Dacă în viața civilă cetățeanul, în raport cu autoritatea locală, știe că trebuie să se adreseze Primăriei și lucrătorilor de acolo, în viața spirituală, credinciosul se raportează in mod cert la biserica parohiala și la preotul paroh.  În central vieții spirituale parohiale atât pentru credincioși cât și pentru slujitorii săi se află lăcasul de cult. Biserica, preotul și credincioșii sunt uniți în slujirea lui Dumnezeu, prin iubirea Presfintei Treimi, devenind un tot-unitar.

Evoluția, în sensul ei multiplu, și-a pus amprenta nu numai asupra vieții materiale, dar și a celei spirituale.

Urmare a transformărilor generate de aceasta, omul, credinciosul, creștinul suferă și odată cu el și viața parohiei. Globalizarea și migrația, prin imitație, au generat uneori forme de desacralizare. Omul modern, în superioritatea ce și-o atribuie, încearcă să-și raporteze întreaga sa viață la aspectele materiale. De aici apar tot mai des forme de dezechilibru spiritual, interpretate eronat ca boli psihice. Terapia cea adevărată e cea duhovnicească, iar locul în care se poate administra această terapie este biserica parohială. Aici se produce ,,găsirea” (sau regăsirea) credinciosului. El își găsește și locul ca membru al parohiei, al comunității sale spirituale.

În societatea secularizată în care trăim, parohia suferă şi ea transformări şi se confruntă cu noi şi mari provocări. Dacă secole de-a rândul misiunea la nivelul parohiei a cuprins elementele clare de slujire şi administraţie, fiecare având un loc şi un rol precis, aşa cum îl aveau şi slujitorii dar şi credincioşii, astăzi pastoraţia în parohii se confruntă cu tendinţe sociale ce impun din partea slujitorilor Sfintelor Altare o misiune dinamică şi soluţii pastorale adecvate. 

Misiunea parohiei nu este doar misiunea preotului (cum eronat înțeleg unii), ea fiind cea a comunităţii, a bisericii, preot şi credincioşi, căci parohia este cu adevărat ,,adunarea credincioşilor”. În centrul misiunii avem Sfânta Liturghie şi Sfânta Euharistie ce hrănesc deopotrivă pe preot şi pe credincioşi. Creştinul culege cuvântul de la slujitor şi pleacă în misiune în casa sa, în familia sa, în cătunul său, dar nu gol, ci cu Hristos, căci el este purtător de Hristos.

Dacă preotul nu se reprezintă pe sine, ci pe Hristos în ceea ce învaţă, slujeşte şi sfinţeşte, nici credinciosul nu trebuie să se reprezinte pe sine ca om (individ), ci doar în calitatea de creştin, de ostaş al lui Hristos. Aici, în misiune, orgoliile – din ce în ce mai răspândite – nu îşi găsesc nici locul şi nici rostul.

Plecând de la cuvintele Sfântului Apostol Iacov: ,,Credința fără fapte moartă este” (Iacov 2, 17), putem afirma că doar în manifestare, creștinul este mădular viu al Bisericii lui Hristos.  Comunitatea, fără comuniune euharistică, este nemărturisitoare (ea poate fi cel mult o adunare a indivizilor). Împreună însă în Sfânta Liturghie și în Sfintele Taine, în serviciile religioase oficiate în biserica parohială mărturisim, arătăm, demonstrăm expresia unității parohiei ortodoxe.

Educația religioasă precum și practicarea vieții religioase se realizează în interiorul unei parohii. Cu cât legăturile dintre noțiunile unei vieți bine plăcute lui Dumnezeu și aplicarea lor sunt mai puternice, cu atât viața parohiei ortodoxe este mai roditoare.

Locul în care dobândim primele noțiuni legate de suflet este familia. Dacă familia este una cu adevărat creștină, ne va oferi, pe de o parte, suficiente cunoștințe, iar pe de altă parte ne vor da posibilitatea întregirii lor prin exemplu și prin participarea la sfintele slujbe în sfânta biserică. Prin prezenta, prin ascultarea predicilor și a catehezelor, dar și prin însușirea învățăturilor sfinte în viața noastră, putem cu adevărat să dăm parohiei sensul de loc al formării noastre ca următori ai lui Hristos.

În interiorul unei parohii, mai ales la sat, membrii se cunosc între ei, își cunosc posibilitățile, își împărtășesc bucuriile și necazurile, viețuiesc într-o interacțiune permanentă.

Din iubirea de oameni pe care Dumnezeu a împărtășit-o prin jertfa Fiului Sau și din porunca cea mare de a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele, în interiorul parohiilor există – și a existat încă din Biserica primară – o activitate social-filantropică. Deși, de cele mai multe ori neîmpărtășită celorlalți, această activitate de ajutorare a celor aflați în nevoie se desfășoară cu bucurie, în mod constant, aproape ca un lucru firesc.

Dacă în toate parohiile ortodoxe există această activitate social-filantropică, în unele se manifestă și într-o formă superioară unde se desfășoară în mod organizat, funcționând centre sociale cu un program bine stabilit. Toate acestea au loc doar din împlinirea rolului parohiei ca loc al iubirii lui Hristos.

Viitorul fiecarei națiuni îl reprezintă tinerii. Nu întâmplător se spune aceasta și nu întâmplător sunt foarte multe acțiuni îndreptate  către ei atât pe latura socială cât și pe cea spirituală.

Desi par ușor de modelat și de captat în diverse activități, lupta cea mai grea e de păstrare a motivației lor. Pentru a avea peste câțiva ani membrii de bază în parohiile noastre, trebuie să le acordăm o atenție sporită încă de acum.

Biserica și școala, prin parteneriatele pe care le desfășoară, încearcă tocmai acest lucru. Modul în care reușim (sau nu), ține doar de capacitatea noastră de a le oferi o perspectivă viabilă în viața parohiei, a satului, a comunității. Personal, consider că modelul pe care noi îl oferim, alături de disponibilitatea unui dialog sincer, corect, deschis precum și implicarea lor în tot ce înseamnă viața parohiei, îi va forma ca buni creștini.

Deși când auzim cuvintele ,,participare activă” am fi tentați să ne ducem cu gândul la angrenarea în diverse acțiuni administrativ-gospodărești sau filantropice, totuși, în cazul de față, principala formă de ,,participare activă” a mirenilor la viața parohiei este participarea la Sfânta Liturghie.

Este știut că modul de organizare și funcționare a parohiilor ortodoxe implică deopotrivă prezența clerului si a credincioșilor. Cei mai merituoși dintre enoriași ocupă un loc și un rol deosebit în această activitate prin organismele parohiale: Consiliul Parohial și Comitetul Parohial. Cu cât calitatea acestor oameni este mai mare și dialogul cu acești membri este mai transparent, cu atât viața parohială va fi mai îmbunătățită.

Privind de-a lungul istoriei, ne vom da seama ca noi suntem beneficiarii unui depozit de valori spirituale și culturale păstrate tocmai de viața activă a parohiilor.

Inițial, modul cum s-a realizat aceasta a ținut doar de prețuirea pe care le-au oferit-o înaintașii nostri acestor valori. Astăzi, felul în care trebuie păstrate și transmise este reglementat atât de legiuiri de stat cât și bisericești. Totuși, prețuirea ce le-o arătăm ține atât de cultura fiecăruia, cât și de posibilitățile materiale și financiare de care dispunem.

Închei cu un citat din Ziarul Lumina, unde părintele Constantin Stoica spunea: “Pentru ca misiunea parohiei să fie înţeleasă şi receptată corect şi să determine interesul şi implicarea comunităţii parohiale, aceasta trebuie susţinută de o lucreare dinamică permanentă, ancorată în realitatea problemelor vieţii parohiale din partea clerului de la parohii. Pe lângă o intensă lucrare pastorală, liturgică şi duhovnicească a preotului, în parohie trebuie desfăşurate şi alte activităţi. O activitate social-filantropică constantă, o susţinută activitate educaţională, o grijă sporită pentru persoanele vârstnice singure, dar şi pentru copiii abandonaţi de părinţii ce caută un sens vieţii prin migraţie”.

 

BIBLIOGRAFIE:

-Sfanta Scriptura

-Arhim. Mina Dobzeu, ,,Indemnuri privind intensificarea pastoratiei si redesteptarea constiintei preotesti”, Ed Trinitas, 2001

-Prot. Mitr. Casian Cotaga, ,,Taina Preotiei” în Luminătorul 1/2007

-Pr. Pufulete Silviu-Petre, ,,Demnitatea slujirii preoțesti – Slujire și preoție în Biserică” în  http//www.crestinism-ortodox.ro

-Pr Constantin Stoica, „Dinamismul  misiunii  parohiei  azi” în Ziarul Lumina din 7 ian. 2015

 

Preot Diaconu Dumitru,

Episcopia Râmnicului, Protoieria Horezu,

Parohia Foleștii de Jos, comuna Tomșani,

Județul Vâlcea

 

 

08.10.2019 – ISTORICUL BISERICII „SFINȚII TREI IERARHI” – FOLEȘTII DE JOS

marți, octombrie 8th, 2019

Biserica parohială a Parohiei Foleștii de Jos are hramul „Sfinții Trei Ierarhi” și aparține Protopopiatului Horezu, Eparhia Râmnicului. Ca localizare, ea se află pe strada Luncii la numărul 6, at Foleștii de Jos, comuna Tomșani, județul Vâlcea.

            Zidită în anul 1767 de către Mănăstirea Hurezi, această biserică a fost reconstruită în 1866 de către enoriași, reparată în 1928, refăcută din temelii în 1977-1978 și renovată în 2008.

            În anuarul din 1941 se menționează că a fost fondată ca schit de către Ioan arhimandrit Hurezeanu, Stoian (probabil ctitorie brâncovenească).

            Pisania actuală menționează: ,,ACEASTĂ SFÂNTĂ ȘI DUMNEZEIASCĂ BISERICĂ CU HRAMUL SFINȚII TREI IERARHI S-A CONSTRUIT PENTRU PRIMA DATĂ DIN LEMN IN ANUL 1667 DE CĂTRE SF. MĂNĂSTIRE HUREZI. S-A RECONSTRUIT DIN ZID IN ANUL 1866 S-A REPARAT IN ANUL 1926 DE CĂTRE PREOTUL ILIE BARBU.   ÎN ANUL 1976 S-A ELECTRIFICAT DE CĂTRE P. C. PR. DUMITRU DIACONU.  ÎNTRE ANII 1977–1978 S-A CONSOLIDAT DIN TEMELIE S-A ACOPERIT ȘI S-A PICTAT DIN NOU IN TEHNICA AFRESCO SUB PĂSTORIREA P. S. EPISCOP IOSIF AL RÂMNICULUI ȘI ARGEȘULUI, PROTOPOP DE HOREZU FIIND PC. IC. STAVROFOR COSTICĂ LUPESCU.  LUCRĂRILE S-AU FĂCUT SUB CONDUCEREA, ÎNDRUMAREA TEHNICĂ ȘI EXECUTAREA P. C. PR. ICONOM ION GĂMAN AJUTAT DE PC. PR. DUMITRU DIACONU, CONSILIUL PAROHIAL, COMITERTUL PAROHIAL CU CHELTUIALA ȘI SPRIJINUL ENORIAȘILOR. PICTURA A FOST EXECUTATĂ DE PICTORUL DINU PETRE – BUCUREȘTI.  S-A SFINȚIT ASTĂZI 28 IANUARIE 1979 DE CĂTRE P.S. ARHIEREU VICAR GHERASIM PITEȘTEANUL.”  

            Între preoții slujitori în 1834 se aflau Constantin Grigore Greere, hirotonit la 11 decembrie 1824 și Tudor Dima Amza, hirotonit la 7 decembrie 1833. În anul 1865 este menționat părintele Tănasie Dumitrescu, care era membru al Comitetului Școlar al Plaiului Horezu. În 17 aprilie 1881 a fost hirotonit preotul Gheorghe Nițulescu. În anul 1921 a fost transferat de la Parohia Urși-Cârstănești preotul Ilie C. Barbu, care a funcționat până la pensionare la Foleștii de Jos, în anul 1930. Pe postul vacant vine preotul Diaconu C. Dumitru, hirotonit la 23-24 decembrie 1930 și slujește până la 1 aprilie 1976, când este pensionat.În locul său vine prin transfer de la 1 octombrie 1976 preotul Găman Ion, de la Parohia Otetelișul, și stă până la 1 decembrie 1988, când se transferă la Parohia Foleștii de Sus. Urmează pentru o scurtă perioadă de slujire preotul Manu Aleodor, iar din 1994 până la 1 mai 2000 preot slujitor este Cârstea Nicolae. Cu numire din 1 iulie 2000, hirotonit 20-27 august în același an, paroh la Foleștii de Jos este preotul Diaconu Dumitru, absolvent al Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea în promoția 1990-1995, și al Facultății de Teologie din Craiova în promoția 1996-2000, licențiat în teologie în anul 2000.

            În forma actuală, biserica datează din 1998, ffind ridicată pe locul vechii biserici, care a fost distrusă de cutremurul din 4 martie 1977. În timpul păstoririi preotului Găman Ion s-au executat lucrările de ridicare, acoperire și pictare a lăcașului de cult. A fost sfințită

            Între anii 2005-2008, lăcașul de cult a fost restaurat, fiind necesare mai multe lucrări de renovare. Ele au cuprins subzidire, refacere tencuieli exterioare, schimbare pardoseală lemn, înlocuire tablă de pe ambele turle, renovarea picturii interior și exterior. A fost resfințită în data de 19 octombrie 2008 de către Preasfințitul Episcop Gherasim al Râmnicului.

            Forma bisericii este de navă, având 15 metri lungime și 4 lățime. Este zidită din cărămidă și acoperită cu tablă.

            Altarul are în interior o formă pentagonală, iar bolta sa este semisferică. Naosul este dreptunghiular, cu o boltă sferică închisă, fără corespundență în turlă. Între naos și altar se află o catapeteasmă de lemn păstrată din biserica veche. Pronaosul este tot în formă dreptunghiulară și are două zone delimitate de coloane dreptunghiulare de susținere ce se unesc între ele în partea superioară în semicerc.

            În virtutea modernității, lăcașul de cult dispune de un sistem de încălzire electric în pardoseală și de un sistem de alarmă și supraveghere video.

 

Bibliografie:

  • Preot Dumitru Sandu, „Eparhia Râmnicului și Argeșului”, vol. II, Rm. Vâlcea, 1976, pag. 910
  • Diaconu Dumitru, „Monografia comunei Tomșani”, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2013, pag 143-144
  • Anoiu Vasile, „O catagrafie din Vâlcea” la 1834 în „Arhivele Olteniei” iulie-decembrie

 

 

Preot Diaconu Dumitru,

Episcopia Râmnicului, Protoieria Horezu,

Parohia Foleștii de Jos, comuna Tomșani,

Județul Vâlcea

 

 

08.10.2019 – ISTORICUL BISERICII „CUVIOASA PARASCHEVA” – DUMBRĂVEȘTI

marți, octombrie 8th, 2019

Biserica filială a Parohiei Foleștii de Jos are hramul „Cuvioasa Parascheva” și este sub jurisdicția Protopopiatului Horezu, Eparhia Râmnicului. Este situată în satul Dumbrăvești, aproape de culmea dealului dintre Tomșani și Păușești, pe teritoriul comunei Tomșani, județul Vâlcea.

            Construită din lemn în anul 1757 de „popa Constantin Panduru”, așa cum este menționat în anuarul din 1976, a fost reparată în 1893, 1928, 1984 și 2001.

            „În anul 1834, preotul Radu Constantin Panduru, ce urmase în preoție pe tatăl său, era nevolnic. Preot slujitor era Tănase Andrei Ciucă, ce fusese hirotonit la 30 aprilie 1830” (Alessandrescu, C., „Dicționar geografic al județului Vâlcea”, 1893, Tipografia și fonderia de litere Thoma Basilescu, București).      Ca filială a Parohiei Foleștii de Jos, a funcționat până în anul 2000, când a fost trecută drept biserică parohială. Aici au slujit între 2000-2006 pr. Cârstea Nicolae și între 2007-2011 pr. Botea Vasile. Ținând cont că dimensiunea acestei parohii era mult prea mică pentru a susține un preot slujitor – aproximativ 34 de familii, cu 1 mai 2011, ea a fost reafiliată Parohiei Foleștii de Jos, fostul preot paroh Botea Vasile transferându-se la Parohia Mierlești, comuna Bărbătești.

            Monument istoric, are un plan simplu în formă de navă și este așezată pe un soclu, probabil inițial din bolovani de mal, așa cum sunt și casele de aici, ulterior îmbrăcat în ciment.

            Pridvorul îngust și tăvănit se sprijină pe patru stâlpi ciopliți, ce au bază și capitel. Mici arcade în motivul „coarnelor de berbec” unesc între ei stâlpișorii amplasați nesimetric. Accesul în turnul-clopotniță, ce se află deasupra pronaosului, se face pe o scară de lemn ce pleacă din pridvor, din partea sudică, și urcă în spirală până la clopot. Biserica are și o a doua turlă, mai mică, în formă pătrată, situată deasupra naosului.

            Toată biserica este acoperită cu șindrilă.

            Altarul în formă poligonală este de dimensiuni reduse și este despărțit de naos printr-o catapeteasmă de lemn. Naosul și pronaosul se află unul în prelungirea celuilalt, fiind despărțite de un perete plin, în care este decupat doar golul de dimensiune unei uși prin care se trece dintr-o parte în alta.

                Naosul, cu străni pe o parte și alta și două ferestre mici zăvorâte cu gratii, este acoperit de o boltă semicirculară. Pronaosul este tăvănit, ca și pridvorul.

            Deși ridicată din lemn, pereții, atât la interior cât și la exterior, sunt tencuiți și văruiți, neavând pictură. Numai catapeteasma are două zone de pictură realizată pe lemn, datată din secolul al XIX-lea.

            Din cioplitura decorativă mai pot fi văzute doar îmbinările „în coadă de rândunică”, ce se mai văd la colțurile exterioare ale sfântului altar.

 

Bibiografie:

  • Preot Dumitru Sandu, „Eparhia Râmnicului și Argeșului”, vol. II, Rm. Vâlcea, 1976, pag. 910
  • Alessandrescu C., „Dicționar geografic al județului Vâlcea”, Tipografia și fonderia de litere Thoma Basilescu, București, 1893
  • Diaconu Dumitru, „Monografia comunei Tomșani”, Ed. Offsetcolor, Rm. Vâlcea, 2013, pag. 144-145

 

 

Preot Diaconu Dumitru,

Episcopia Râmnicului, Protoieria Horezu,

Parohia Foleștii de Jos, comuna Tomșani,

Județul Vâlcea

 

08.11.2018 – Parohia „Eroii Neamului” din Craiova, scurt istoric

joi, noiembrie 8th, 2018

Biserica cu hramul „Înălţarea Domnului” este amplasată în partea de răsărit a oraşului Craiova, pe Bulevardul Calea Bucureşti, la numărul 84, pe Drumul European 70 (DE 70), în direcţia Piteşti-Bucureşti şi se află în vecinătatea fostelor Uzine Electroputere, aducând înălţare sufletească şi bucurie duhovnicească tuturor credincioşilor, în număr de aproximativ 4.000 de familii. Cea mai mare parte a enoriaşilor acestei parohii este reprezentată de foşti angajaţi ai platformelor industriale craiovene: Uzinele Electroputere, Fabrica de Maşini Agricole şi Tractoare, Întreprinderea de Utilaj Greu, Uzinele Daewoo şi Ford. La început parohia se numea „Parohia Târgul de Afară” şi ulterior i-a fost schimbată denumirea în parohia Eroii Neamului  facând parte din Protopopiatul Craiova Nord.


La data de 21.08.1990 vrednicul de pomenire părinte Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a pus piatra de temelie pentru noua biserică cu hramul „Înălţarea Domnului”, ce urma să fie ridicată în cinstea Eroilor Revoluţiei din 1989 şi a tuturor eroilor neamului românesc. În anul 1996 au început lucrările de construcţie la biserica cea mare, iar capela veche a fost înlocuită cu una mai încăpătoare care a fost folosită până în anul 2010. Demisolul Sfintei Biserici a fost construit şi în timp a fost amenajat ca Paraclis, prin truda şi efortul bunilor credincioşi ai acestei parohii, care au adus ca ofrandă diverse sume de bani, obiecte şi podoabe pentru înfrumuseţarea şi bunul mers al activităţii liturgice, pastorale şi misionare. Paraclisul din demisolul bisericii a fost sfinţit în anul 2010 de către I.P.S. Academician Doctor Irineu,  Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. La biserica cea mare lucrările de construire     s-au întrerupt pentru o perioadă, din cauza lipsei fondurilor, biserica neavând o sursă de venit constantă. În anul 2013, sub directa îndrumare şi purtare de grijă a I.P.S. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, au avut loc ample lucrări de construcţie şi consolidare, biserica fiind înălţată, tencuită şi acoperită, urmând ca în viitor să fie pictată şi dotată cu mobilier şi sistem de încălzire şi climatizare. Slujba de binecuvântare a Sfântului Lăcaş a fost săvârşită în ziua de 29 mai 2014, de praznicul Înălţării Domnului, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Irineu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. [arhitectura] Biserica este o construcţie cu demisol, parter şi etaj, prevăzută cu trei turle, cu formă de cruce şi construită din cărămidă, cu structură de beton armat, având dimensiunile unei catedrale. Construirea acestei biserici era necesară deorece în Cartierul Lăpuş al Craiovei nu exista nici o biserică, iar serviciile religioase se oficiau într-o capelă provizorie şi neadecvată pentru numărul mare de locuitori din această zonă a oraşului. [anexe] În cimitirul din zona Bordei, administrat de parohie, există şi o capelă, zidită în anul 1984, prin strădania preotului Ştefan Stănilă, ajutat de bunii credincioşi Marin Iordache Oacă şi soţia sa Elena, a copiilor lor, dar şi a enoriaşilor din Bordei şi parohia Târgul de Afară -Craiova.

Preoţi slujitori ai acestui sfânt lăcaş: paroh Grecu Cristian, preot prof. Popescu Sergiu-Grigore şi preot Cameniţă Victor Lucian.

În ceea ce priveşte activitatea administrativă, pastoral-misionară, educativă şi culturală este menţionăm că Parohia Eroii Neamului a avut numeroase parteneriate, colaborări şi activităţi culturale, filantropice şi educaţionale, cu Biroul de Catehizare al Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, cu Şcoala Mihai Eminescu, cu Asociaţia Naţională Cultul Eroilor-Filiala Craiova, cu Liceul de Artă din Craiova. Unul dintre proiectele educaţionale desfăşurate la Parohia Eroii Neamului şi care s-a bucurat de aprecierea credincioşilor a fost Proiectul „Calea Mântuirii” realizat în anul 2013. De asemenea, au fost organizate pelerinaje cu credincioşii la Mânăstirile Prislop, Straja, Horezu, Mamu şi la Sfinţirea Bisericii din localitatea Smadovicioara. În ceea ce priveşte activitatea social-filantropică s-au organizat mai multe colecte pentru sinistraţii afectaţi de inundaţiile care au avut loc în comuna Rast şi în localităţile din judeţele Vâlcea şi Mehedinţi, au fost distribuite ajutoare constând în alimente, îmbrăcăminte şi bani.

În prezent, parohia Eroii Neamului are în derulare numeroase parteneriate, colaborări şi activităţi culturale, filantropice şi educaţionale cu Biroul de Catehizare al Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, cu Şcoala Mihai Eminescu, cu Asociaţia Naţională Cultul Eroilor-Filiala Craiova şi cu Liceul de Artă din Craiova. Între activităţile cultural-educative desfăşurate se poate aminti proiectul „Alege Şcoala” realizat de către Patriarhia Română în colaborare cu Fundaţia World Vision România. Proiectul îşi propune dezvoltarea unui program special pentru prevenirea abandonului şcolar şi menţinerea elevilor în sistemul educaţional. Avem în vedere organizarea unor expoziţii de icoane, serbări închinate Eroilor Neamului, itinerarii istorice, concerte de colinde şi cântece religioase, precum şi procurarea de cărţi pentru mărirea numărului de volume în biblioteca parohiei.

BIBLIOGRAFIE: AVRAM, Cezar et alii, Bisericile Craiovei, Ed. Helios, Craiova, 1998; NICOLAESCU, Leonida, Craiova. Pagini de istorie și civilizație, Ed. Helios, Craiova, 1998; CÂNCEA, Ioan V. Biserici din Craiova şi împrejurimi, în Oltenia. Documente. Cercetări.Culegeri, II, (s.n.), (s.l.), 1941; BUCE-RĂDUȚ, Magda, Trecutul în Craiova de Astăzi, Ed. Sim Art, Craiova, 2008.

Pr. Cristian Grecu

11.07.2018 – Biserica Obedeanu – 270 de ani de la temeluire: O flacără a Ortodoxiei în Cetatea Craiovei

miercuri, iulie 11th, 2018

Biserica cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Buna Vestire” – Obedeanu din Craiova a împlinit anul acesta 270 de ani de la punerea pietrei de temelie. Prin exemplul ei, frumoasa şi nobila critorie a marelui paharnic Constantin Obedeanu şi a soţiei sale, Jupâneasa Stanca doamna, aduce în evul nostru dovada vie că iubirea de Hristos străpunge veacurile, trezeşte conştiinţele adormite şi spală nevrednicia păcatului.

Cu mai bine de două secole şi jumătate în urmă, la poarta de apus a Băniei, pe calea Brestei, un gând sta să iasă dintr-o inimă încercată. Greu apăsat de boală, marele paharnic Constantin Obedeanu îşi plecă genunchii înaintea icoanei „Bunei Vestiri” din mica bisericuţă de lemn, zidită pe moşiile sale. Cerea sănătate boierul şi promitea Maicii Domnului că, dacă-l va scăpa de această suferinţă şi-l va face sănătos, îi va zidi aici biserică frumoasă spre mărturisire şi închinare în vecii vecilor. Şi minunea s-a întâmpat! După câteva zile, boala a dispărut ca „luată cu mâna”. În mintea şi sufletul lui Constantin Obedeanu s-a aprins şi mai tare dorinţa de a-i aduce mulţumirePreasfintei Născătoare. N-a stat pe gânduri şi s-a apucat de lucru. La 1748, în ziua de 25 martie, chiar de Praznicul „Bunei Vestiri”, boierul a aşezat prima piatră de temelia ctitoriei sale. Pe lângă vechiul hram, Praznicul „Bunei Vestiri”, sfântul locaş a primit ca ocrotitori şi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, după numele ctitorului. De atunci şi până astăzi sunt nu mai puţin decât 270 de ani, vâstă meorabilă pentru singura biserică din Cetatea Băniei care se păstrează în forma originală.

Cu rugăciune la Maica Domnului şi la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, încercăm şi noi astăzi să mergem pe firul istoric şi să scoatem la lumină valoarea inestimabilă moştenire a acestor veacuri de tradiţie, credinţă şi spiritualitate ortodoxă.


„Memoriu asupra situaţiei istorice şi juridice a Bisericii Obedeanu”

Despre istoria Bisericii Obedeanu din Craiova găsim puţine descrieri în literatura de specialitate. Cea mai reprezentativă lucrare îi aparţine preotului Marin Popa-Nemoiu, slujitor aici în perioada interbelică. Însemnarea părintelui, de dimensiunile unui studiu mai amplu, urmăreşte reconstitutiv problematica averii şi moştenirii pierdute a sfântului locaş. Cucernicul şi eruditul slujitor craiovean face aşadar un adevărat „Memoriu asupra situaţiei istorice şi juridice a Bisericii Obedeanu”. Astăzi poate mai necesară ca niciodată, lucrarea pr. Marin Nemoiu aduce în prim plan nu neaparat dorinţa stringentă a redobândirii unei averi materiale, ci mai cu seamă revendicarea unei moşteniri aproape inegalabile, pe care boierul Constantin Obedeanu a încredinţat-o cu toată dragostea ctitoriei sale.

Aşezământul boierului Constantin Obedeanu: Biserica, Şcoala şi Spitalul

Prima şi cea mai voaloroasă dintre daniile făcute sfântului locaş a avut valoare de legământ. S-a dorit în acest fel ridicarea unui Ansamblu religios-educativ-sanitar şi aşezarea lui în exclusiva folosinţi a urbei. Aşa se face că, după ce a ridicat biserica, Constantin Obedeanu a gândit să împlinească un proiect şi mai îndrăzneţ. Avem înainte vremurile în care educaţia copiilor şi tinerilor se făcea în tinda bisericii. Pentru prima dată în Ţara Românească, acest mare vizionar din Cetatea Băniei socoteşte cu înţelepciune înfiinţarea de corpuri separate, tot pe lângă biserică, care să susţine un învăţământ calificat. Pe locul vechilor dependinţe de pe moşia Obedenilor s-au ridiact „două şcoli primare de băieţi şi de fete. Tot pe locul vechilor clădiri s-a construit un local de Societatea Ospătăria Şcolară pela anul 1900” (Nemoiu, p. 4). Despre acest ultim spaţiu amintit, pr. Marin Popa-Nemoiu spune că ar fi fost ridicat pe luat locul caselor preoţeşti. La scurt timp, imobilul şi terenul aferent a trecut în proprietatea Societăţii Ospătăria Şcolară printr-un act de donaţie semnat de primarul Nicolae Romanescu. Edilul „a donat ceea ce nu era al primăriei, fiind pământul Bisericii. Preşedinta Societăţii era doamna Lucia Romanescu, soţia primarului” (Nemoiu, p. 4, nota 4).

Este consemnat de asemenea faptul că, tot în dependinţele care înconjurau sfânta biserică, boierul a înfiinţat, alături de şcoală, un spital pentru săraci. Din punct de vedere istoric, unitatea sanitară se numără ca fiind a doua de acest fel din Moldova şi Ţara Românească, după Spitalul Colţea.

„Stăpânitori ţării acesteia să nu strice acest Aşezământ”

Legătura fiinţială dintre biserică, şcoală şi spital a fost pecetluită de marele ctitor în testamentul său, unde îşi exprimă nemijlocit dorinţa ca Ansamblul Obedeanu să fie păstrat laolaltă. „Cu plecăciune mă rog preaînălţaţilor domni, care se vor întâmpla stăpânitori ţării acesteia, să nu strice acest Aşezământ, ci mai vârtos să-l întărească, ca şi milostivul Dumnezeu să-i întărească întru domnie îndelungată şi nebântuită” (24 martie 1753). Alături de şcoală, testamentul aminteşte de asemenea despre o bogată avere mişcătoare (animale, obiecte bisericeşti), precum şi 8 moşii, echivalent a 42000 hectare de pământ (teren arabil şi păduri). Hotărârea testamentară a boierului este certificată şi întărită de hrisovol lui Constantin Racoviţă Voievod (3 octombrie 1753), „prin care se acorda bisericii şi oarecare privilegii” (Nemoiu, p. 5).

„Numit şi cinstit foarte a fost numele dumnealui”

Văzându-şi desăvârşită ctitoria, vel paharnic Constantin Obedeanu a adormit în Domnul la 21 aprilie 1755, fiind înmormântat în naosul bisericii, în faţa Sfântului Altar. Cuvinte scrise pe lestede reflectă monumentala sa personalitate şi dragoste creştinească desăvârşită prin care s-a împodobit marele în decursul vieţii, alături de distinsa sa doamnă. „Sub această piatră odihnesc oasele Dum(nealui) întru Hristos răposatul Constantin Obedeanu bov vel paharnic, care s-a ostenit împreună cu soţia, dum(neaei) Jupâneasa Stanca Ob(edeanca) de au făcut şi de au rădicat din temelie acest sfânt locaş cu spital de săraci şi au făcut şi alete multe şi vrednice lucruri, palatul şi alte zidiri din temelie. Numit şi cinstit foarte a fost numele dumnealui şi a răposat la Vinerea Patimilor lui Aprilie 21, la 7 ceasuri din noapte, leat 7263 (1755)”.

Pr. Ioniţă Apostolache