Arhiva pentru categoria ‘Poezie Religioasa’

21.11.2019 – Bunul meu, Iisus

joi, noiembrie 21st, 2019

Când Te-am văzut pe Tine răstignit pe cruce,

Ȋn vinerea durerii când Tu Te chinuiai,

M-ai privit o clipă cu chipul Tău cel dulce

Şi-atunci am ȋnţeles, că ȋncă mă iubeai.

.

Şi am venit apoi aproape lângă Tine,

Dar n-am putut nicicum durerea să Ți-o-alin,

Am strâns din rana Ta picuri de rubine

Şi-aşa mi-am ȋnceput eu viaţa de creştin.

.

Am navigat pe valul vieţii ce m-a dus

Şi am dorit mereu pe Tin’ să Te urmez,

Că ai murit ȋn chinuri, Bunul meu, Iisus,

Viaţa mea-ntreagă, pe veci Ti-o-ncredinţez.

.

De-atunci mereu ȋngenunchez sub crucea Ta,

Ȋn răcoarea serii aştept să Te-ntâlnesc,

Fă-mi viaţa mea, Stăpâne, o candela să stea,

Să ardă pentru Tine, o, Domnul meu ceresc!

Pr. Constantin Rusan

 

18.11.2019 – Epitaf pentru tatăl meu

luni, noiembrie 18th, 2019

Din sărutarea dulce și caldă a tinereții,
Trecem prea lesne, iată, spre apusul bătrâneții.
Aicea cu durere, cu multă pătimire,
Primim cu toții darul, a cerului suire.
Veniți acum cu lacrimi, soție, fiu și fiică,
Să dați și pentru mine pomană în ulcică!
Hristos îmi e de astazi Lumina, căpătâi,
Căci eu acum cu duhul, la Maica Sa mă sui.

Pr. Ioniţă Apostolache

14.11.2019 – Nesfârșire

joi, noiembrie 14th, 2019

În gând, ca un stâlp alb, voi păstra mătura galbenă

care alungă eterul pentru a fi desenați sfinții.

nuanțele sale pline de fire împrăștiate

din târziu se vor închega 

ruine în palma mea.

 

salba de fier, schela

de pe care am să zidesc de tot cerul,

o va curăța mătura galbenă.

 

pe stâlpul lumii umbra ei va arde

asemenea luminii de candelă

ce chipuri întâia dată 

va lumina.

 

în pereții albi, desprăfuind astfel,

mătura galbenă își va căuta

prin veac rădăcini.

 
Pr. Mircea Nincu

 

12.09.2019 – Adânc de hârtie

joi, septembrie 12th, 2019
eternitate, neuitată floare parfumată de crin,
dăruită Fecioarei de arhanghelul Gavriil,
ți-am adus podoabe sculptate în lemn de stejar,
cu strălucitoare scânteieri și sclipiri de amnar.
urma ascunsă în praful de stele ți-am căutat
să înțeleg cum din abisuri te-ai încarnat.
Te-am împodobit cu haină scumpă, culori diafane,
să îmi umplu imaginația cu nesfârșirile Tale.
vis, mireasă, femeie, mamă Te arăți reverie
în bolți tăcute ca într-un alb de hârtie.
linii și semne zămislești în nesfârșite cuvinte,
umbra ți-o adâncești cu a umbrei veșminte.
eternitate, bob de gând sădit în pară de foc,
dans nebun în cânt de alămuri, chiot și joc,
fugă înspumată din dorința de a prinde comete
coboară și mă ridică în spirala Ta de piruete!

 

Rev. PhD Student Nincu Mircea

University of Craiova
Romania
 
 

06.06.2019 – Rugăciunea risipirii

joi, iunie 6th, 2019

Îmi lasă Doamne timp să Te gândesc cum lumea Te gândește
să pot privi ca Tine cum oamenii privesc în Tine din ferestre!
Și fă-mi nopți lungi, nu ca să dorm în vise, ci ca să pot visa
dimensiuni pe care doar Tu le poți în suflet adânc înfiripa!

Fă-mă un fel de înger, dar liber și cu stare, să pot muri în mare
mai mult decât Cuvântul pe care-n răstignire L-ai ridicat în zare!
Adânc și mult iubit mai mult decât întregul ce-n inimă-L aduni
să risipesc din umbre luminii raze ce ard în carnea ăstei lumi.

Și-așa împerecheat, cu umbre și cu Tine, mă risipește Doamne!
Mă umple cu adâncuri ce-mi ard ființa pe care ca pe toamne
mi-ai dat-o să o port, s-o dărui și s-o sting în propria umbrire,
când ca și Tine vin și trec din vis în somn, în veșnica dormire.

Așa că lasă-mi, Te rog Doamne, cuvinte nerostite și nemărturisite,
ca lumii să Te strig, dar nu ca de pe cruce, ci om ce luă aminte
de inimi ce își bat iubirea lor deșartă în clopote ce cheamă

din turle de biserici în goluri anonime ca stropii de agheasmă.

Pr. Mircea Nincu