Arhiva pentru ziua octombrie 4th, 2017

04.10.2017 – OMUL – CHIP DIVIN

miercuri, octombrie 4th, 2017

Dumnezeu a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa, așezându-l stăpân peste toate făpturile Sale, ca prin om să se spiritualizeze întreaga existență. Omul este cea mai de seamă dintre creaturile pământului, creat după sfat dumnezeiesc: ,,Să-l facem pe om după chipul și asemănarea Noastră… Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie” (Fc. 1,26-27), avându-și originea de la Dumnezeu.

Starea originară a omului a fost o stare de perfecțiune și fericire, deoarece chipul lui Dumnezeu în om era perfect, iar omului nu îi lipsea nimic. Prin căderea în păcat, reprezentat de neascultarea protopărinților, omul a căzut din starea harică în care se afla, iar chipul lui Dumnezeu s-a alterat în om. ,,În ziua în care veți mânca din pom cu moarte veți muri’’ (Fc. 2,17). Până la căderea în păcat, omul era nemuritor și după trup, nu cunoștea boala și durerea, acestea fiind urmări ale păcatului: ,,Dumnezeu n-a făcut moartea… Dumnezeu l-a creat pe om spre nestricăciune… iar moartea a intrat în lume prin pizma diavolului” (Sol. 1,13; 2,23-24). Pedeapsa dată lui Adam și Evei a fost izgonirea din Eden, urmașii lor născându-se sub robia păcatului strămoșesc.

Planul divin de mântuire a lumii avea ca scop pregătirea omenirii pentru venirea Mântuitorului, pentru ca ea, conștientizând gravitatea păcatului, să dorească sosirea Acestuia. Această pregătire a omenirii pentru venirea Izbăvitorului a durat mii de ani de la pronunțarea pedepsei protopărinților până la Întruparea lui Iisus Hristos. În conștiința oamenilor a fost prezentă întotdeauna nădejdea venirii Eliberatorului.

Pentru nimicirea păcatului strămoșesc, precum și a urmărilor lui, Mântuitorul Iisus Hristos S-a întrupat, trimis fiind de Tatăl: ,,Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,15). Motivul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, precum și scopul operei Sale cu privire la om este mântuirea omului căzut în păcatul morții. Cele patru acte fundamentale prin care Iisus Hristos a realizat în Sine mântuirea obiectivă a neamului omenesc sunt: Întruparea, Moartea pe Cruce, Învierea din morți și Înălțarea la Cer. Dumnezeu Tatăl I-a dat Fiului săvârșirea operei de mântuire a lumii (Ioan 17,4). Răscumpărarea omului din blestemul legii s-a săvârșit prin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului. Prin acest act de jertfă se realizează și împăcarea omului cu Dumnezeu: ,,Fiindcă toți au păcătuit… îndreptându-se în dar, cu harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus” (Rm. 3,23-24).

PREOT CIOCÎRLAN-ȘERBAN IONEL

PAROHIA ROBĂNEȘTII DE JOS

JUDEȚUL DOLJ

04.10.2017 – MÂNTUIREA LUMII

miercuri, octombrie 4th, 2017

Mântuirea lumii s-a înfăptuit prin iubirea lui Dumnezeu, jertfa Fiului împlinind dreptatea divină, care nu lasă păcatul fără osândă. Sfântul Nicolae Cabasila spune: ,,Hristos S-a făcut dreptate de la Dumnezeu și răscumpărare și desființează dușmănia în Trupul Său și împacă pe Dumnezeu cu noi”.

Neamul omenesc a fost mântuit prin Cruce, iar prin Învierea Domnului, lacrimile întregii omeniri s-au preschimbat în lacrimi de bucurie, întrucât omul a fost eliberat din strâmtorile morții. Prin Înviere, se pune un nou început omenirii. După momentul Învierii lui Hristos, bucuria cea veșnică, Acesta se adresează tuturor zicând: „De ce plângeți?” (Ioan 20,15), căci nimeni nu trebuie să fie trist. Cântarea Prohodului, starea a III-a, arată că Hristos este „Primăvară dulce”, începutul vieții, trezirea omenirii din somnul adânc al morții. Primăvara este anotimpul renașterii, iar Hristos este numit atât de frumos „Primăvară dulce”, întrucât prin jertfa Sa de pe Cruce murim păcatelor si renaștem în Dumnezeu.

Hristos S-a pogorât în adâncurile iadului și a distrus temeliile vrăjmașului. Tot așa trebuie și noi să ne luptăm cu pornirile pătimașe din interiorul nostru, pe care le biruim printr-o credință tare și puternică. Mântuitorul ne ajută să înfrângem pornirile rele din interior, care tind să ne separe tot mai mult de Dumnezeu, prin obstacolele pe care le pune în calea străduinței noastre privitoare la împlinirea voii Lui.

Prin Învierea Domnului, biruința iadului a dispărut, așa cum spune profetul Osea: „Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?” (Osea 13,14; I Cor. 15,55). Ziua Învierii, popoare să ne luminăm, este ziua în care Mântuitorul a sfărâmat porțile de aramă, ziua eliberării omului din robia morții. Până la Învierea Sa, moartea reprezenta iadul, dar Acesta redenumește mutarea aceasta somn și adormire: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar merg să-l deștept” (Ioan 11,11). Chipul morții era înfricoșător până la venirea Domnului. Diavolul a fost biruit prin Lemnul Crucii, așa cum Adam a fost înșelat prin lemn. Cu adevărat, această aleasă și Sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, este sărbătoare a sărbătorilor, prilejul de bucurie al întregii omeniri, deoarece Hristos ne-a trecut din moarte la viață, de pe pământ la cer. În această zi, a Învierii din morți, Domnul a eliberat firea omenească din tirania diavolului, întorcându-o la noblețea ei de mai înainte.

Mântuitorul este asemănat cu un pescar, care ne-a scos din adâncurile morții la liman. Crucea Sa dătătoare de viață este corabia care ne ține departe de valurile deșertăciunii și ne poartă spre Împărăția Cerurilor, salvându-ne de potopul păcatelor, așa cum corabia lui Noe a salvat toate făpturile pământului. Oricine urmează Mântuitorului printr-o viață de jertfă și participă la jertfa Sa, devine pescar al Acestuia: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4,19).

Cu puțin timp înainte de răstignirea Sa,  Mântuitorul săvârșește minunea învierii lui Lazăr, „mort de patru zile” (Ioan 11,11). Această minune preînchipuie Învierea Sa din morți și totodată îi pregătește pe ucenicii Săi pentru Înviere.

Prin moartea și Învierea Lui, a desăvârșit firea Sa omenească ca un Dumnezeu, pentru ca prin ea să ne înalțe spre idealul desăvârșirii Lui plenare. Prin cele patru acte fundamentale săvârșite de Hristos în scopul mântuirii, adică prin Întrupare, Moarte, Înviere și Înălțare, Acesta nu lucrează doar asupra ființelor umane, ci și asupra Lui Însuși, deoarece prin opera de răscumpărare a îndumnezeit firea Sa omenească.

Pr. CIOCIRLAN-ȘERBAN IONEL

PAROHIA ROBĂNEȘTII DE JOS

JUDEȚUL DOLJ

04.10.2017 – Suferința în creștinism

miercuri, octombrie 4th, 2017

Marele adevăr al creștinismului cu privire la viață sau suferință este că atât plăcerea cât și neplăcerea au apărut numai după căderea omului în păcat. În paradis el nu știa ce e suferința. După cădere el a ajuns în sfera existențială în care plăcerea alternează cu neplăcerea. De altfel, chiar la începutul Vechiului Testament se relatează acest lucru, atunci când Dumnezeu zice către Adam: „Blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieții tale” (Facere 3, 17).

Din această clipă omul caută plăcerea și această căutare naște suferință, el fuge de suferință și urmarea este un alt șir de suferințe. Între plăcerea trupească și suferință este acest cerc vicios. Căutând plăcerea omul o va avea, dar după gustarea acesteia, va avea suferință. Iar dacă fuge de suferință și caută salvarea în brațele plăcerii, dă dincolo de aceasta de o suferință și mai mare. În resemnare, omul nu caută să înțeleagă sensul adânc al suferinței, ci o acceptă pur și simplu, când nu poate face altfel; sau el cade în cealaltă extremă și se mărginește la plăcerile pe care i le provoacă viața.

Există o altă alternativă, din motivul că pentru om, existența este ceva rău în sine, cum pretind unii filosofi, printre care cel mai de seamă susținător al acestei teorii este Schopenhauer, cum că cel mai înțelept lucru este de a nega lumea și de a renunța la orice plăcere și suferința în ataraxia sau Nirvana. Ori, mișcat de un fals eroism, omul caută suferința de dragul suferinței, acest fenomen numindu-se algofilie sau caută plăcerea de dragul plăcerii (hedonism). Toate aceste soluții sunt numai auto-înșelări, fiindcă în ele omul rămâne prins mai departe în cercul plăcerii și al suferinței.

Cercul acesta vicios al plăcerii și al suferinței nu poate fi rupt de om numai prin puterile sale, ci pentru aceasta sunt necesare energii din lumea supranaturală. În lupta lui cu suferințele acestei lumi, creștinul trebuie să fie susținut de forța invizibilă a iubirii evanghelice, revărsată de sus prin Logosul întrupat.

Hristos, Dumnezeu și Om, prin întruparea Sa, a transmis, prin comuniunea pe care o are, ca om adevărat, cu toată firea omenească, și omenității noastre – prin Sfântul Botez – conținutul energiilor divine ale iubirii Sale. Din suferințele și Patimile lui Hristos se revarsă în omul, care a crescut în El prin credință, nădejde și iubire, conținutul îndumnezeitor al energiilor necesare ale iubirii Sale. În această iubire toți aleșii Săi au fost conduși prin suferință la desăvârșire. Din acest motiv suferința nu poate fi înțeleasă decât în lumina acestei iubiri evanghelice. În această iubire își are obârșia optimismul creștin. După învățătura Bisericii noastre, nimeni nu poate obține mântuirea fără să înfrunte și să învingă suferința ( II Timotei 2, 5). Împărăția lui Dumnezeu nu poate fi cucerită fără trudă și suferință (II Timotei 2, 12). Chiar și Mântuitorul a trebuit să pătimească pentru a intra în mărirea Sa (Luca 24, 26). O imensă suferință a apăsat asupra inimii Lui. El a purtat suferințele și durerii lumii întregi în pieptul Său și a luat pe umerii Săi toate păcatele oamenilor și le-a ispășit pe lemnul Crucii. De aceea El zice: „Și care nu ia crucea și nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Matei 10, 38). La fel și Apostolii și ucenicii acestora au suferit pe urmele lui Hristos și s-au învrednicit de victoria asupra suferinței. Cum zice Apostolul: „Și din toate m-a izbăvit Domnul” (II Tim. 3, 11).

Creștinul nu are de aceea o atitudine pasivă în fața suferinței, ci, cu nădejdea în Hristos și ajutorul Acestuia, el caută să biruie suferințele și să se ridice la bucuria despre care vorbește Apostolul Pavel (Evrei 12, 2).

Pr. CIOCIRLAN-ȘERBAN IONEL

PAROHIA ROBĂNEȘTII DE JOS

JUDEȚUL DOLJ