Arhiva pentru luna martie, 2018

15.03.2018 – Unitate şi sfinţenie în iubirea neţărmurită a Preasfintei Treimi: Sfântul Irodion de la Lainici şi pilda sa peste veacuri

joi, martie 15th, 2018

În învăţătura noastră de credinţă, în Sfânta Scriptură şi în cuvintele Sfinţilor Părinţi, sfântul este cel care, prin viaţă curată şi râvnă neîncetată, se apropie de Dumnezeu şi, cu darul Sfântului Duh, se uneşte permanent cu Preasfânta Treime. În felul acesta, viaţa sa pământească este binecuvântată şi în ceruri este încununat de slavă.

Pe pământ, sfântul, ca oricare alt om, creşte din treaptă în treaptă, urcă neîncetat şi nu stă o clipă, aşa cum spune Psalmistul David: „Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă. Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob” (Ps. 131, 3-5). El stăruieşte în rugăciune ziua şi noaptea, şi doreşte să se unească cu Dumnezeu şi să se împărtăşească de lumina cea neînserată a Preasfintei Treimi, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul” (I Tes. 4, 17). Urcând neîncetat spre desăvârşire, viaţa sa devine o permanentă ascendenţă duhovnicească pe „Muntele Taborului”. În demersul acesta nu rămâne singur niciodată, fiind însoţit de Mântuitorul Hristos „până la sfârşitul veacurilor” (cf. Mt. 28, 20). El descoperă astfel calea adevărului, liniştea sigură şi fericită de a fi cu Domnul, conştient fiind că în lumea de aici nu poate afla cetate veşnică. Urcuşul dohovnicesc al sfântului este spre Crucea Mântuitorului Hristos, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evr. 12, 2). Nevoinţele omului duhovnicesc sunt multe şi de aceea Sfânta Scriptură învaţă că cei care vor dori să vieţuiască în Mântuitorul Hristos vor fi prigoniţi: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea (Mt. 5, 11).


Prin crucea nevoinţelor către Învierea lui Hristos

Sfântul Irodion, şi asemenea lui toţi sfinţii Bisericii noastre Deptslăvitoare, a rostit neîncetat Numele Domnului şi L-a chemat întru ajutor, să vină şi să se sălăşluiască în suflet şi astfel să ajungă purtător de har, de Duh Sfânt şi de sfinţenie. Din fragedă pruncie, el a intrat în Mănăstirea Cernica, unde l-a avut ca părinte duhovnicesc şi stareţ pe Sfântul Ierarh Calinic. Asemenea lui, Sfântul Irodion s-a străduit să se arate vrednic de această chemare dumnezeiască, pe care Mântuitorul o face cunoscută pentru fiecare în parte: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este” (Mt. 5, 48). Aceste cuvinte ale Mântuitorului au răsunat permanent în mintea şi inima sa. Astfel, văzându-l pe Sfântul Calinic, Sfântul Irodion şi-a început nevoinţa cea bună şi a adăugat în fiecare zi osteneală peste osteneală ca să ajungă „la starea bărbatului desăvârşit”, la vârsta deplinătăţii Mântuitorului Hristos(cf. Efs. 4, 13). Era neîntrecut la priveghere, la rugăciune şi la toate ascultările din mănăstire. Ca cel „rănit de dragostea Mântuitorului Hristos”, el nu putea să zăbovească în alte griji şi lucruri pământeşti trecătoare. Asemenea unui cerb însetat după izvoarele apelor, Sfântul Irodion alerga la Biserică, ca la Izvorul cel plin de Apă Vie, pururea curgător, care ţâşneşte din coasta Mântuitorului Hristos şi se revasă peste întreaga lume.

Sfântul Irodion a crescut în mănăstire, nu numai cu vârsta, ci şi cu sfinţenia. Prin evlavie şi credinţă a ajuns să fie cinstit de toţi părinţii. Văzând această dăruire, Sfântul Calinic l-a făcut mai întâi monah, apoi preot şi în cele din urmă, când a ajuns episcop la Râmnic, l-a luat cu el spre a-i fi permanent în preajmă, în rugăciune, în ascultare şi în sfat. Astfel, prin rânduiala lui Dumnezeu, ucenicul a devenit duhovnicul avvei şi avva s-a făcut fiu duhovnicesc al ucenicului.

Sfântul Irodion duhovnicul a fost martorul multor minuni ale Sfântului Ierarh Calinic, el însuşi fiind un făcător de minuni încă din viaţa pământească. De atunci şi până în zilele noastre, Sfântul Irodion a fost cinstit de toţi credincioşii olteni. În ultimii ani, de la marele eveniment al canonizării sale, prăznuirea sfântului s-a răspândit în întreaga noastră Biserică Ortodoxă Română. Şi astăzi, ca şi în trecut, sfântul face minuni cu cei binecredincioşi şi dă tămăduiri de boală, de suferinţă, de necaz şi ne nevoi tuturor credincioşilor. Aşa se face că, întotdeauna în ziua de 3 mai a fiecărui an, mulţime de credincioşi vin la rugăciune în Sfânta Mănăstire Lainici pentru a afla ajutor şi binecuvântare de la cel Sfântul Cuvios Irodion şi mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos.

† Dr. Irineu,

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

în Ziarul Lumina, Ediţia de Oltenia, joi, 15 martie 2018

12.03.2018 – Elementele principale ale Calendarului Creștin Ortodox

luni, martie 12th, 2018

Biserica noastră ortodoxă a consemnat în decursul timpului și în toate locurile, pe toți cei care prin nevoințele lor s- au dedicat trup și suflet Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Așa a apărut în timp o listă a acestora, pe care o avem noi astăzi și care este cunoscută sub numele de ”Calendar creștin ortodox”.

În fiecare an, episcopiile și mitropoliile aflate sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române, tipăresc acest calendar pe care îl distribuie spre folosința practică a enoriașilor. Calendarul nostru ortodox conține câteva elemente ce se cer a fi explicate pentru o mai bună înțelegere a sa.

Aș dori să vi le explic în rândurile ce urmează.

În ceea ce privesc prescurtările ce apar în calendar acestea sunt:

– IER.- înseamnă IERARH, EPISCOP. Sfinții ce au în dreptul lor această prescurtare au fost episcopi. De exemplu: Sfântul Ierarh Nicolae.

– Mc. și/ sau M. Mc.- înseamnă MUCENIC și MARE MUCENIC. Sunt acele persoane care au murit în chinuri groaznice pentru credința lor în Mântuitorul Iisus Hristos. De exemplu: au fost arși de vii, aruncați la fiare sălbatice, li s- a jumulit pielea, etc. În această categorie a mucenicilor putem aminti pe: Sf. Mc. Gheorghe, Sf. Mc. Sebastian, etc.

– ARHID.- înseamnă ARHIDIACON. Este cea mai înaltă treaptă administrativă pentru un diacon. De exemplu: Sf. Arhidiacon Ștefan.

– MĂRT.- înseamnă MĂRTURISITOR. Sunt cei care au mărturisit prin orice fel de mijloace credința creștină, suferind în cele din urmă moarte groaznică pentru Mântuitorul Iisus Hristos. De exemplu: Sf. Mărturisitor Maxim.

– CUV. – înseamnă CUVIOȘI. Aceștia sunt sfinții  care provin din rândul călugărilor, al călugărițelor sau a pustnicilor( cei care au trăit în locuri retrase: deșert, peșteri, etc.) De exemplu: Sf. Cuvios Nicodim de la Tismana, Sf. Cuvioasă Parascheva.

– AP.- însemnă APOSTOL. Prin aceste termen se arată ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos.

Veți găsi în calendar și următorii termeni:

– ZI ALITURGICĂ- adică în ziua respectivă nu se oficiază SFÂNTA LITURGHIE.

– HARȚI- în acea zi se pot consuma produse de dulce( lapte, carne, ouă, brânză)

– DEZLEGARE LA PEȘTE- semnifică faptul că în acea zi se poate consuma pește și produse din pește.

– POMENIREA MORȚILOR- în ziua respectivă se oficiază slujbe pentru pomenirea celor răposați.

Încă un lucru foarte important aș vrea să vi- l spun. În calendar unii sfinți sunt trecuți cu roșu, majoritatea cu negru iar alții cu albastru. Semnificația este următoarea:

– Cei trecuți cu roșu și au în dreptul lor crucea cu roșu, sunt sfinții mari ai bisericii noastre. De exemplu: Sf. Ier. Vasile cel Mare, sărbătorile Maicii Domnului și praznicile Mântuitorului Iisus Hristos. În zilele respective nu se lucrează sub nici o formă. Prezența la biserică este elementară.

– Cei care sunt trecuți cu negru reprezintă sfinții din fiecare zi, pe care trebuie să- i cinstim cum se cuvine dar se poate lucra în ziua respectivă. Aici se cuvine o precizare foart foarte importantă. Dacă parohia dumneavoastră are hramul, de exemplu, Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul- 1 septembrie în fiecare an, atunci deși el este trecut în calendar pentru toată lumea cu cruce neagră, pentru dumneavoastră, parohia în cauză, crucea neagră se transformă în cruce roșie pentru că este sărbătoarea sfântului ce ocrotește parohia în care trăiți. În acest caz nu se poate lucra sub nici o formă iar prezența la biserică nu se pune în discuție.

– Sfinții trecuți în calendar cu albastru sunt SFINȚI ROMÂNI.  S- a ales această culoare pentru a- i cunoaște mai bine. Unele parohii mai noi au ca hram pentru biserică, sfinți români. Cinstirea lor se face așa cum am prezentat mai sus la sfinții cu cruce neagră.

O bună informare liturgică și o punere corectă în practică a acesteia, ne ajută să fim în pas cu evenimentele duhovnicești ale zilelor pe care le parcurgem.

Pr. Sebastian Cătălin Hogea