Arhiva pentru luna iunie, 2019

06.06.2019 – Programul iconografic în Biserica Ortodoxă: Erminia Praznicelor Împărăteşti

joi, iunie 6th, 2019

Mare folos aduce creştinilor înfătişarea prin pictură a sărbătorilor împărătești, care amintesc de evenimente importante din iconomia mântuirii neamului omenesc. Se numesc „împărătești” aceste sărbători pentru că se referă la Persoanele Sfintei Treimi, dar și la Prea Curata Fecioară, Împărăteasa cerurilor.

Aceste sărbători care se văd pictate pe iconostas în rândul al II-lea, sunt paisprezece la număr. În mod eronat, în unele lucrări sunt numărate doisprezece sau treisprezece. Sărbătoarea Învierii se cheamă „sărbătoarea sărbătorilor”, ori coroana tuturor sărbătorilor de peste an, sau vârful piramidal al mântuirii oamenilor. De aceea, Învierea Domnului se zugrăveşte în mijloc pe iconostas, iar în dreapta şi în stânga ei, celelalte sărbători.

În bisericile ortodoxe, cea mai respectată normă picturală în erminia sărbătorilor împărătești este cea atonită; aceasta a fost stabilită pentru că mulți meşteri zugravi, dând curs unor interpretări personale, au rătăcit de la calea cea adevărată în înfăţişarea acestor sărbători.

Naşterea Domnului

Pe temeiul istorisirii sfinților evanghelişti şi al vechii tradiţii, se zugrăvește având în centru ieslea din peșteră, în partea dreaptă Sfânta Fecioară stând în genuchi şi așezând pruncul înfăşat în iesle. Pe cer se vede steaua strălucind. În partea stângă a ieslei, bătrânul Iosif stă de asemenea în genuchi cu mâinele pe piept, privind cu smerenie spre dumnezeiescul prunc. În partea din spate a ieslei se zugrăvește un bou şi un asin privind spre Iisus Hristos, potrivit profeției lui Isaia: „boul cunoaşte pe stăpânul său şi asinul calea Domnului său”. În urma sfintei Fecioare şi a lui Iosif, păstorii privesc tot spre Mântuitorul lumii. Împrejur zboară îngeri care cântă: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu”. Origen ne asigură că în vremea sa această sărbătoare se zugrăvea având în centrul imaginii pe pruncul Iisus născut în peșteră, în timp ce popoarele veneau să se închine leagănului Său. Eusebiu de Cezareea, în lucrarea „Viața lui Constantin cel Mare” numește locul nașterii Domnului „peșteră” (antrum). Sfântul Grigore de Nazianz și Sfântul Grigore de Nyssa descriu icoana nașterii lui Hristos în același fel. Fericitul Augustin intitulează locul unde s-a născut Mântuitorul „parvun terrae foramen” – peștera umilă a pământului. Tot așa o numește și poetul Prudentius din secolul al V-lea. Au existat și păreri potrivit cărora acest mod de a picta Nașterea lui Hristos datează de prin secolul al V-lea. Părerea este greșită, intrând în contradicție cu  scriitorii mai vechi care au închipuit această icoană potrivit istorisirilor evanghelice și tradițiilor bisericești. Nu trebuie uitat faptul că prin catacombele Romei se mai păstrează încă, din vremea creștinismului primar, icoane cu Nașterea Domnului.

Tăierea împrejur a Mântuitorului Hristos

Se zugrăvește astfel: într-o Biserică în al cărei mijloc este o masă și deasupra ei o cădelniță de aur se găsește Hristos, prunc de 8 zile, pus pe spate pe un jilț de aur. Preotul Zaharia, îmbrăcat în veșminte sacerdotale și cu mitră pe cap, ține în mâna dreaptă un cuțit, iar cu cea stângă îl dezbracă de scutece pe dumnezeiescu prunc. Născătoarea de Dumnezeu și cu bătrânul Iosif, stând la o parte, caută spre Hristos cu o privire duioasă.

Botezul Mântuitorului

Se înfățișează după vechea iconografie bisericească. Iisus Hristos în apele Iordanului primește botezul de la Ioan care ține mâna dreaptă deasupra Domnului iar în stânga ține un steag cu cruce. Sfântul Duh în chip de porumbel se pogoară din cerc cu o rază de lumină asupra Mântuitorului, pe când Tatăl, care se vede dintre nori, rostește cuvintele: „Acesta este Fiul meu cel iubit”. Unii pictori, după erminia catolică, înfătişează pe Ioan Botezătorul turnând apă dintrun vas pe capul Mântuitorului. Dacă Iisus Hristos se reprezintă la Botezul Său stând în picioare cu Ioan, aceasta se face după arta picturală, căci nu s-ar putea reprezentă Iisus cufundat în apă.

Întâmpinarea Domnului

Se zugrăvește având în centru imaginii pe pruncul Iisus ținut în brațe la templu de către dreptul şi bătrânul Simeon, care binecuvintează pe prunc. Sfânta Fecioară întinde mâinile pentru a primi înapoi pe Fiul Său, iar bătrânul Iosif, stând în urma ei, ține în haina sa două turturele. Lângă Iosif stă proorocița Ana arătând spre Hristos şi ținând în mână o hârtie cu cuvintele: „acest prunc a făcut cerul şi pământul”.

Intrarea în Ierusalim

Ne înfățișează pe Domnul Iisus călare pe asin intrând în oraş, cu apostolii venind după Dânsul. Oameni mulţi aleargă în întâmpinarea Lui; unii aștern veşmintele lor ca să calce Mântuitorul pe ele, alții se urcă în copaci ca să privească pe Mesia, iar o ceată de oameni ține stâlpări de finic în mâini.

Învierea Domnului

Se zugrăveşte având pe Iisus înconjurat cu aureolă luminoasă şi ridicat de la pământ, deasupra mormântului de piatră. În mâna dreaptă ține o cruce. Cei doi strejeri, îmbrăcați cu armură romană, sunt culcați la pământ și privesc cu spaimă spre El.

Înălţarea la cer a Domnului

Ne înfățișează pe apostoli și pe Sfânta Fecioară pe muntele Măslinilor. Din mijlocul lor se înalță Iisus la cer, încongjurat de îngeri cu trâmbiţe. Apostolii privesc cu mirare în sus. Unul din cei doi îngeri îmbrăcaţi în haine albe, stând lângă apostoli, le arată pe o hârtie pe care o ține în mână cuvintele următoare: „Iisus care se înalță de la voi la cer, iarăşi va veni”.

Pogorârea Sfântului Duh

Cei doisprezece apostoli adunați într-o casă stau în cerc pe scaune. Asupra lor se pogoară douăsprezece limbi de foc şi se aşază pe fiecare câte una. Mulţi pictori greșesc atunci când înfățişează pe Sfântul Duh în chip de porumbel, la pogorirea Lui peste apostoli în ziua Cincizecimii.

Sfânta Treime

O forma de reprezentare a Sfintei Treimi, care a devenit aproape normativă în Biserica Ortodoxă, este cea alegorică a ospeției lui Avraam, la stejarul din Mamvri. Tema foarte timpurie și cea mai răspândită în arta bizantină, își găsește temei în textul din Facere XVIII, 1-15, deși la început a avut la bază și diferite tradiții elenistice. De regulă, cina lui Avraam sau Filoxenia (iubirea de străini), cum i se mai zice în terminologia iconografică, se prezintă sub chipul a trei îngeri sau a trei bărbați, așezați pe o latură sau în jurul unei mese pe un fond de arhitectură cu unul sau mai multe etaje, legate printr-un ștergar. Ei sunt încadrați de Avraam și Sarra, ca gazde. Se mai poate picta și în felul următor: Tatăl are chipul unui bătrân venerabil, Fiul șezând de-a dreapta Lui, amândoi purtând nimb pe cap, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel, plutind în aer deasupra lor.

Schimbarea la faţă a Domnului

Pe muntele Taborului se află Petru, Ioan şi Iacov, şezând la pământ şi privind în sus cu spaimă. Iisus fiind într-un nor luminos are împrejurul său pe Moise şi Ilie. Unii zugravi greşesc când la acest subiect înfățișează numai pe Mântuitorul cu cei trei apostoli, fără Moise şi llie.

Naşterea Născătoarei de Dumnezeu

Într-o casă, Sfânta Ana, așezată pe pat, are două fecioare la spatele ei și alte două îi fac vânt cu apărătoarea. Alte fecioare ies pe ușă ținând bucate, altele, șezând jos, scaldă pe prunca de curând născută; o fecioară stă lângă leagănul unde va fi pusă prunca.

Intrarea în Biserică a Sfintei Fecioare

Are în centrul imaginii o Biserică mare. Pe a III-a treaptă a Bisericii preotul Zaharia stă cu smerenie, în podoabe sacerdotale, şi întinde mâinele ca să primească pe prunca Maria, în vârstă de trei ani. Aceasta, urcând treptele, întinde şi ea o mână către preot, iar cu cealaltă ţine o lumânare aprinsă. La spatele ei se află părinţii Ioachim şi Ana căutând spre fiica lor. Împrejur sunt o mulţime de fecioare cu lumânări aprinse.

Buna vestire

Sfânta Fecioară, stând pe scaun cu capul puţin plecat, ține în mâna stângă un fus cu mătase, iar pe cea dreaptă o întinde către arhanghelul Gavriil. Acesta cu mâna dreaptă o binecuvintează, iar cu cea stângă ţine o floare de crin.

Adormirea Maicii Domnului

În interiorul unei case fecioara Maria este așezată pe pat, cu mâinele încrucişate pe piept. De o parte şi de alta sunt sfeşnice mari cu lumânări aprinse; un evreu stă înaintea patului cu mâinele tăiate, iar un înger stă cu sabia goală. Deasupra Sfintei Fecioare stă Mântuitorul Hristos ţinând în braţe sfântul ei suflet în haine albe; împrejurul Lui este lumină multă şi îngeri. Cei doisprezece apostoli se văd venind pe nori la Sfânta Fecioară.

                                                 Pr. Nicolae Brăneanu

 

06.06.2019 – Rugăciunea risipirii

joi, iunie 6th, 2019

Îmi lasă Doamne timp să Te gândesc cum lumea Te gândește
să pot privi ca Tine cum oamenii privesc în Tine din ferestre!
Și fă-mi nopți lungi, nu ca să dorm în vise, ci ca să pot visa
dimensiuni pe care doar Tu le poți în suflet adânc înfiripa!

Fă-mă un fel de înger, dar liber și cu stare, să pot muri în mare
mai mult decât Cuvântul pe care-n răstignire L-ai ridicat în zare!
Adânc și mult iubit mai mult decât întregul ce-n inimă-L aduni
să risipesc din umbre luminii raze ce ard în carnea ăstei lumi.

Și-așa împerecheat, cu umbre și cu Tine, mă risipește Doamne!
Mă umple cu adâncuri ce-mi ard ființa pe care ca pe toamne
mi-ai dat-o să o port, s-o dărui și s-o sting în propria umbrire,
când ca și Tine vin și trec din vis în somn, în veșnica dormire.

Așa că lasă-mi, Te rog Doamne, cuvinte nerostite și nemărturisite,
ca lumii să Te strig, dar nu ca de pe cruce, ci om ce luă aminte
de inimi ce își bat iubirea lor deșartă în clopote ce cheamă

din turle de biserici în goluri anonime ca stropii de agheasmă.

Pr. Mircea Nincu