Arhiva pentru luna septembrie, 2019

28.09.2019 – Simbolismul Botezului în cultura şi teologia siriană

sâmbătă, septembrie 28th, 2019

În tradiţia teologică siriană, Taina Sfântului Botez se face înţeleasă ca o valoare indispensabilă pentru  întreaga Biserică. Doctrina a fost îmbrăcată cu multe simboluri. Rolul acestora a fost acela de a lămuri în mod mistic adevărul despre taina despre care vorbim. Aceste adevăruri sunt expuse în teologia siriană atât în versuri dar şi în proză. Sebastian Brock expune aceste adevăruri de credinţă în ambele moduri.

La fel cum am vorbit mai înainte, în primele veacuri creştine, la fel ca şi astăzi, de altfel, s-a vorbit despre botez atât privit ca moarte dar şi cfa înviere. Privit Sfântul Botez ca moarte găsim justificarea lui pentru acest fel în jertfa Mântuitorului de pe cruce. Chiar Sebastian Brock în lucrările sale face referinţă la legătura ce există între moarte şi învierea Domnului şi simbolul morţii şi învierii spiritual în Taina Sfântului Botez.

În cultura şi teologia siriană, găsim o serie de termeni sau cuvinte care exprimă dimensiunea hristică legată de Botez, printre care identificăm pe următoarele: ,,lebes pagra”. Acestea sunt două cuvinte ce s-au format din din verbul ,,ebes”. Acest cuvânt în traducere înseamnă ,,a îmbrăca o haină”, ceea ce simbolizează îmbăcarea omului cu Mântuitorul Iisus. Privind metaforic acest verb, care este numai o componentă a cuvântului mai sus pomenit, în sens simbolic înseamnă o dobândire de lucruri. Acestea ne duc cu gândul la ce poate dobândi omul prin botez şi anume câştigarea unirii omului cu Iisus. Acest cuvânt mai poate însemna şi despătimirea pe care omul o dobândeşte prin practicarea virtuţiilor. Deci omul, începând imediat după botez poate ajunge treptat la dumnezeire după har. Botezându-se omul se îmbracă prin botez cu harul dumnezeiesc, cel care îl ajută pe acest să parcurgă toate etapele vieţii spirituale.

Sfântul Ioan Botezătorul le spunea oamenilor care se botezau la el că  Cel care vine după dânsul este mai mare ecât el fiindcă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Iacob de Saroug remarcă faptul că această promisiune este îndeplinită. Pentru a se uni cu firea divină, Philoxene de Mabboug remarcă faptul că mai întâi trebuie să existe o etapă purificatoare care are legătură cu ritualul sfântului Ioan. În terminologia siriacă se foloseşte din abundenţă, ca un lait motiv, cuvântul spălare pentru a scoate în evidenţă necesitatea spălării şi a curăţirii firii umane pentru a se logodi cu firea divină.

După cum mărturiseşte Afraate Biserica este templul Sfântului Duh iar membrele ei fac parte din ea prin Taina Botezului. Teologia siriană se foloseşte mult textul de la evanghelistul Matei: ,,mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”( Matei 28, 19), pentru a arăta în mod concret integrarea celui care s-a botezat în trupul taini al Mântuitorului.

Părinţii sirieni, privind simbolistica Botezului dau o nuanţă eclesiologică acestei taine, fiindcă ea se săvârşeşte în Biserică, cu preponderenţă. Este adevărat în cazuri excepţionale, se poate săvârşi chiar în afar bbisericii dacă pruncul este în pericol de moarte, dar pentru că taina este săvârşită în biserică aceasta prinde conotaţie eclesiologică. Biserica reprezintă o comunitate a oamenilor care a fost împodobită de daruruile Sfântului Duh. Dacă prin taina Botezului omului I se iartă toate păcatele, prin taina Mirungerii care este legată de notez,  noul botezat primeşte darurile Sfântului Duh de care vorbeam mai devreme (pentru acest text vezi Ioniţă Apostolache, Hristologie şi mistică în teologia siriană, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2013).

Pr. MN Ivăncescu

28.09.2019 – Darurile din Taina Sfântului Botez

sâmbătă, septembrie 28th, 2019

Prin cufundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi, folosindu-se formula: ,,se botează robul lui Dumnezeu în numele Sfintei Treimi” botezul prinde contur declarativ. Prin această formulă se arată în mod evident că taina se realizează în mod văzut prin acele pe care le săvârşeşte preotul.. dar în mod invizibil, taian o săvârşeşte Hristos. Astfel, prin Botez, fiindcă Cel care o săvârşeşte în mod nevăzut este Hristos, cel care s-a botezat moare păcatului. El renaşte la o nouă viaţă.

De acum putem spune că noul botezat devine fiu al Bisericii şi se bucură de toate câte se bucură orice fiul legitim, adică devine părtaş bunătăţilor dumnezeieşti. De acum înainte, cel botezat se poate împărăşi cu celelalte taine. În acest sens sfântul Vasile spune: ,,prin harul Bunului Dumnezeu am fost învăţaţi că prin focul botezului este înlăturată orice răutate şi sufletul devine capabil să primească dreptatea cea după Hristos şi urând să mai nască răutatea, doreşte cu râvnă virtutea. Acestea le-am învăţat prin reamintirea cuvintelor Unuia Născut, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, ale sfinţilor evanghelişti, ale profeţilor şi ale apostolilor care ne-au lămurit îndeajuns învăţătura despre  botezul potrivit Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, prin credinţa în sângele lui Iisus Hristos, suntem curăţiţi de orice păcat şi prin apă suntem botezaţi în moartea Domnului ca şi cum acest lucru a fost statornicit prin mărturia aşezată în scris, ca să murim păcatului şi lumii şi să trăim pentru dreptate. Şi în acest chip, fiind botezaţi în numele Fiului, suntem îmbrăcaţi în Hristos, înveşmântându-ne în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu. Şi aşa am fost botezaţi în numele Tatălui şi am fost proclamaţi fii ai lui Dumnezeu. Este însă nevoie ca acum  să fim hrăniţi cu merindele vieţii veşnice, pe care ne-a dăruit-o din nou Însuşi Unul  Născut Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, când spune: ,,nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Şi în ce chip poate fi aceasta, ne-a învăţat  când a zis: ,,Mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui, adică al Tatălui” (Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez, traducere, introducere şi note de monah Policarp Pârvuloiu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, 92).

Prin Botez, darul cel mai de preţ pe care îl primesc creştinii din lumea întreagă este locuirea lui Hristos în firea noastră. Astfel El schimbă condiţia noastră sărăcăcioasă. ,,Prin Botez omul se uneşte cu Hristos în Biserică şi primeşte de la Duhul Sfânt ceea ce lucrarea mântuitoare a lui Hristos a adus neamului omenesc: pe de o parte este izbăvit de urmările păcatului strămoşesc, curăţit de păcate şi scos de sub tirania diavolului. Pe de a ltă parte, astfel restaurant în firea sa renaşte la o nouă viaţă” (Jean Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sofia, Bucureşti, 2008, p. 255).

Mai mult decât atât Hristos locuieşte în mod integral şi desăvârşit în fiecare om care se botează, fiindcă murim împreună cu El şi ieşim odată cu El din apa botezului. Suntem în acest fel, parte integrantă amorţii şi învierii Lui. Putem spune fără să greşim că că imităm actul acesta al lui Hristos de moarte-înviere.

            Primid botezul orice creştin este vindecat de urmările păcatului fiindcă preotul spune exorcismele sau lepădările dinaintea Botezului. Ele au rolul de a alunga  puterile drăceşti din firea omului care este dominată de patimi şi păcate. Botezul este leac ce tămăduieşte tocami pentru că revenim la ideea pe care am expus-o mai sus: cel botezat moare împreună cu Hristos. Această taină îl face pe primitorul ei să devină o fiinţă nouă. Creştinul care s-a botezat este în întregime renăscut şi înnoit. Dacă înainte de păcat omul ajunsese un nimnei, după ce i se administrează taina el devine o forţăm spirituală.

Mergem mai departe şi afirmăm cu tărie că prin administrarea sfântului Botez, omul redobândeşte starea lui Adam pe care acesta o avea înainte de păcat. Omul se reîntoarce la intimitatea lui Dumnezeu cu care stătea omul înainte de cădere.

Prin Taina Sfântului Botez, omul de acum iertat i se deschid porţile raiului. Primeşte chiar mai mult decât ne imaginăm fiindcă fericitul creştin se îmbracă negreşit în Hristos. Devine arte integrantă din familia acelor oameni care Îl respectă şi-l iubesc pe Dumnezeu.

Renaşterea aceasta la o nouă viaţă spirituală noului creştin botezat ne-o confirmă sfântul apostol Pavel care ne mărturiseşte: ,,câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27), sau tot el spune mai departe: ,,nu eu mai triesc, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).

Pr. MN Ivăncescu

28.09.2019 – Sfinţii Părinţi despre Taina Botezului

sâmbătă, septembrie 28th, 2019

Sfântul Nil Sinaitul spune despre Taina Sfântului Botez că prin botez se dă posibilitatea tuturor în mod egal să le fie iertate păcatele. Harul Duhului însă în măsura credinţei şi a curăţirii antecedente. Prin urmare, luăm acum prin botez pârga Duhului Sfânt iar renaşterea este pentru noi începutul unei alte vieţi, pecete, talisman şi luminare.

Ce folos că omul se botează dar e posibil să se reîntoarcă iarăşi la păcate? De aceea sfinţii trag un semnal de alarmă celor care s-au botezat să nu se întoarcă la cele de dinainte. Primul botez a fost potopul pentru curmarea păcatului.

Al doilea, botezul prin mare şi nori, căci norul este simbolul Duhului, iar marea simbolul apei.

Al treilea botez este botezul legii vechi, căci tot cel necurat se spală cu apă, ba încă îşi spală şi hainele şi astfel intră în tabără.

Al patrulea botez este botezul lui Ioan, care a fost introductiv şi conducerea la pocăinţă pe cei botezaţi ca să creadă în Hristos.

Pentru Sfântul Apostol Pavel, Taina Sfântului Botez este începutul şi sfârşit, eliberare şi corporare, acţiunea lui primind putere din moartea şi învierea lui Hristos omorând omul cel vechi, distrugând trupul păcatului şi dezbrăcându-l de trupul lui de carne (Paul Evdochimov, op. cit., p. 201).

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Botez ca fiind actul scufundării în apă şi a ieşirii din ea nu reprezintă altceva decât coborâre la iad şi ieşire din acest loc (Ierom. Veniamin micle, Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă, „Ort.”, 1972, nr. 4, p. 548).

Sfântul Ambrozie al Milanului spune: „Deschideţi-vă urechile şi bucuraţi-vă de mireasma cea bună a vieţii veşnice revărsată asupra voastră prin darul Botezului. Ce altceva îmvăţăm zilnic în această taină, decât că vina este luată de ape şi că greşeala se şterge cu ele, însă evlavia şi nevinovăţia rămân pururi ocrotite? De aceea ţi s-a spus dinainte ca să nu crezi numai ceea ce vezi, pentru ca nu cumva să spui şi tu: aceasta este oare cea mai mare taină, pe care ochiul n-a auzit-o şi la inima omului nu s-a suit? Văd apele pe care le vedeam în fiecare zi, au să mă curăţească pe mine aceste ape în care adesea am coborât şi niciodată nu m-am cărăţat? Ia la cunoştiinţă de aici că apa nu curăţeşte cu Duhul. De aceea ai citit că la botez cei trei martori sunt una: apa, sângele şi Duhul, iar dacă scoţi pe unul din acesta, taina Botezului nu mai rămâne în picioare. Căci ce este apa fără crucea lui Hristos? O materie obişnuită, fără nici o putere pentru taină” (Sfântul Ambrozie, op.cit., p. 13).

A primi botezul înseamnă să te naşti întru Hristos, să începi o viaţă nouă sau să fi adus la viaţă din nimic. Despre aceasta ne putem asigura cu destule mărturii. În primul rând în ordinea în care creştinul primeşte Sfintele Taine, căci Botezul este taina cea dintâi pe care o primim ca una înaintea celorlalte, ne sădeşte în suflet viaţa cea nouă. În al doilea rând în numirile care se dau acestei taine, iar în al treilea rând în slujbele şi cântările care se săvârşesc deodată cu botezul. Cei prin mijlocirea botezului au fost aduşi la o nouă viaţă care o avuseseră încă de mai înainte, dar au pierdut-o şi o regăsesc prin această taină întocmai ca şi marmura unei statui ridicate pe care meşterul o ciopleşte  din nou ca să-i dea frumuseţea de la început. Dar în ceea ce priveşte spălarea prin botez, ea dă omului o formă şi o înfăţişare nouă, şi anume pune pe sufletele omeneşti o pecete, un chip care le leagă de moartea şi de învierea Mântuitorului” (Nicolae Cabasila, op.cit., p. 51).

Fericitul Augustin spune despre Botez că există două naşteri: una pământească iar cealaltă cerească. Prima naştere este o naştere trupească cea de a doua este o naştere spirituală. Prima este dintr-un izvor nemuritor iar a doua dintr-un principiu veşnic. Una din bărbat şi femeie, alta din Dumnezeu şi Biserica Sa. Una face din noi fii ai trupului, alta fii ai spiritului, una fii ai morţii, alta fii ai învierii.

Sfântul Vasile vorbeşte despre botez şi importanţa sa spunând că cel mai mare dar pe care îl are omul, dar primit de la Dumnezeu este voinţa iar scopul acestuia este preamărirea lui Dumnezeu şi fericirea omului întru Domnul. Dar omul prin neascultare, a căzut în păcat iar plata păcatului a fost moartea. Şi cum scopul este mântuirea, aceasta o putem găsi numai în împărăţia cerurilor.

Botezul este considerat de către mulţi sfinţi părinţi ca fiind uşa prin care se intră în sfânta Biserică. Prin botez omul se curăţeşte de păcatul strămoşesc, atunci când creştinul se pogoară în apă de trei ori prin afundare.

Importanţa botezului rezultă şi din faptul că ea a fost instituită ca taină după învierea Sa din morţi. Venind de la Domnul care şi curgerile Iordanului le-a sfinţit din cer, trimiţând pe Duhul Sfânt, înseamnă că botezul este uşa de Dumnezeu rânduită a mântuirii noastre.

Duhul Sfânt s-a pogorât peste Hristos venind în chip de porumbel, lucrul acesta arătând că înaintea lui Dumnezeu nu este de neglijat trupul cu care S-a îmbrăcat dumnezeirea. Dacă privim bine în istorie vom observa că acelaşi porumbel îl întâlnim în episodul potopului.

Imediat după Botez urmează ungerea cu untedelemn. Oare să fie ceva fără semnificaţie? Nu. În niciun caz. Acest gest ne arată că suntem hristoşi fiindcă suntem unşi. Astfel ni se făgăduieşte mila lui Dumnezeu.

 

Pr. MN Ivăncescu

28.09.2019 – Taina Sfântului Botez – argumente nou-testamentare

sâmbătă, septembrie 28th, 2019

În Evanghelia după Luca ni se prezintă o convertire în Ierusalim care la sfârşitul predicii sfântului apostol Pavel s-au botezat 2000 de persoane. Aceste convertiri în Ierusalim are un scop interesant şi anume căci prin ceste botezuri oamenii din acest oraş se pocăiesc fiindcă au săvârşit crimă împotriva lui Hristos. Un al doilea scop al converirilor lor este acela că ei, cei care erau fără Dumnezeu, căci doar Îl uciseseră, aderă la calea credinţei.

Biserica primară creşte numeric numai dacă ne gândim la convertirea centurionului Cornelui care s-a botezat el şi întreaga lui casă. Un înger al lui Dumnezeu îi va spune lui Cornelui că petru îi va grăi cuvintele care-l vor conduce spre mântuire. Cornelui nu doar că acceptă, ci el se va converti nu doar pentru o perioadă de timp ci va fi o convertire pe viaţă. După această convertire deosebită care venea din aprtea unui centurion, adică a unei căpetenii de soldaţi romani multe suflete cipriote şi cireneene au început a se boteza.

Convertirea păgânilor din Antiohia Pisidiei de către sfântul apostol Pavel este de asemenea şi ea răsunătoare. Dumnezeu îi porunceşte lui Petru să depăşească anumite convingeri şi păreri şi-l lasă să înţeleagă pe acesta că destinaţia creştinismului este univwersală. Universalitatea este cuvântul de ordine al creştinismului. Hristos a venit pe pământ nu doar pentru iudei, ci pentru toate neamurile pământului şi implicit şi pentru păgâni.

Sinodul de la Ierusalim dezbate acest aspect destul de important. La acest sinod s-a vorbit chiar de păgânii care nu respectau legea mozaică. La acest sinod va lua cuvântul şi sfântul apostol Petru care le va spune celor prezenţi despre succesul pe care l-a avut prin călătoriile misionare pe care le-a făcut. De aceea, în acest sens, lăsa de înţeles că şi păgânii au şansele lor de mântuire şi convertire.

Este adevărat, mântuirea are un caracter universal, dar totuşi tot sfântul Petru  aminteşte în cartea ,,Faptele Apostolilor” că israeliţii au un privilegiu în acest aspect pentru că sunt urmaşii legământului cu Aaron. De aici rezultă că Israel este primul destinatar al evangheliei.

Sfântul Apostol Pavel va avea succes asupra păgânilor, care la rândul lor vor deveni oponenţii Sfântului Pavel. Pentru că opoziţia lor se va transforma în persecuţier, cu înţelepciune, Sfântul Pavel va pleca să propovăduiască şi să boteze în altă cetate, conform cu acele cuvinte al Mântuitorului ce ne spun că dacă suntem prigoniţi într-un loc să mergem în celălalt loc.

Pr. MN Ivăncescu

28.09.2019 – Convertirea la Evanghelie şi primirea Botezului

sâmbătă, septembrie 28th, 2019

După cuvintele Mântuitorului care le spune ucenicilor Săi: ,,mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19), sfântul apostol Pavel merge în Corint, Efes şi în Sistra. În toate aceste locuri, el încreştinează şi botează o serie de oameni împreună cu casele lor care-i vor deveni ucenici în acele locuri. Printre aceştia regăsim întreaga casă a lui Ştefan dar şi pe Sila şi timotei pe care îi circumcide. Acest gest avea drept scop intrarea acestora mult mai facil în sinagoga evreiască.

Printre cei botezaţi de apostoli îi găsim pe Simon Magul care nu a fost vrednic de acest botez şi care a crezut că se poate folosi de credinţa în Dumnezeu făcând bani din aceasta. Spun acest lucru fiindcă

Simon Magul încearcă să-l mituască, aşa cum am spune noi astăzi, pe sfântul Petru cu bani pentru a primi putere de la Duhul Sfânt (Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament, Editura Credinţa Noastră, 1996, p.166).

Diaconul Filip este ucenic al Domnului care mergând în Gaza după o conversaţie cu un eunuc etiopian reuşeşte să-l convertească şi implicit să-l boteze şi totodată să-i împărtăţească darurile Duhului Sfânt.

Pe lângă acest convertiri mai găsim şi convertirea lui Saul care era un erudit şi care nu ura atât de mult pe Hristos, cât el respecta legea. Pentru el, căci aaşa învăţase, hristos era mort. Însă la poalele Damascului îl găseşte spre surprinderea lui pe Hristos Cel înviat.

Saul era împuternicit cu scrisori de la Sinedriu, să meargă în cetatea ierusalimului pentru a-i persecuta pe creştini. Dar pe drum o lumină din cer a ţinut cu tot dinadinsul să-l întâlnească şi o voce din cer i s-a adresat: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” (Fapte 9,4). Domnul îl îndeamnă să intre în cetate iar Saul deşi avea ochii deschişi nu putea vedea nimic iar cei prezenţi rămăseseră înmărmuriţi.

După trei zile de post negru şi după alte evenimente cu Anania, saul primeşte botezul iar în jurul anului 35 el va deveni din Saul se va numi Pavel. După alte câteva zile are puterea dăruită de Duhul Sfânt prin taina Botezului să predice oamenilor. De acici va merge în Arabia unde va sta o perioadă mai îndelungată.

Pe lângă acest convertiri mai întâlnim o serie de călătorii misionare pe care le duce atât sfântul Pavel dar şi Petru şi Barnaba. Pavel îl ia pe Timotei şi vor merge împreună îm asia iar de aici vor merge în Europa. Itinerariul lor se va întinde până ala Filipi unde vor zăbovi o vreme. După ce le vorbea oamenilor despre Dumnezeu, ucencii o făceau cu atâta râvnă încât toţi cei care ascultau se botezau în minutele următoare. Aşa de mare este puterea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt încât ei oameni simpli, fără prea multă carte aveau puterea de convingere asupra mulţimilor

În Epistola către Romani, se adresează creştinilor din Roma, spunându-le că numai primind învăţătura creştină, botezul şi harul Duhului Sfânt pot deveni urmaşii lui Hristos (vezi: Paul Evdochimov, Vârstele vieţii spirituale, Editura Christiana, 1993, p. 82). Sfântul Apostol Pavel va boteza atât pe Stefana din Corint cât şi casa acesteia după cum mărturiseşte chiar el: „Am botezat şi casa lui Stefana: afară de acestea nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva” (I Cor. 1,16).

Pr. MN Ivăncescu