16.03.2017 – Școala de cântăreți de la Curtea de Argeș. Istorie și personalități (partea I)

Printre școlile și vetrele de cultură muzicală bisericească din țara noastră, cea de la Curtea de Argeș ocupă un loc important. În cadrul ei s-au format și afirmat un număr mare de cântăreți, interpreți, compozitori și copiști de muzică psaltică (1).

Începuturile ei sunt atestate încă din secolul al XIV-lea, când mitropolitul Țării Românești, Iachint, după transferarea la Vicina la Curtea de Argeș sau la Câmpulung Muscel – unde a fost sediul mitropoliei la începuturile ei (2) – preocupat de pregătirea clerului cu învățătură de carte și cântare bisericească, avea misiunea de a „întări” pe citeți, diaconi și preoți în slujba lor (3). În același scop, Vladislav Vlaicu, domnul Țării Românești, a trimis tineri la Athos „spre desăvârșire” (4).

După mutarea mitropoliei la Târgoviște, în anul 1517, activitatea muzicală și de pregătire a clerului a intrat într-un con de umbră. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, când școlile de muzică bisericească au cunoscut o revigorare datorită grijii domniei și conducerii bisericești, între Mitropolia de la București și diferiți dascăli s-au făcut contracte pentru predarea învățăturii de carte și a „meșteșugului cântării”. Un astfel de contract s-a încheiat între mitropolitul Filaret și dascălul Pantelimon pentru Școala de la Argeș. La 23 februarie 1793, data semnării lui, erau menționați 20-30 de copii la învățătură și cântare (5).

Printre școlile extracarpatice frecventate de tineri din Transilvania este amintită și cea de la Curtea de Argeș. Astfel, relatările transilvăneanului Ioan Puiaru Molnar din această perioadă arată că din cei 292 de tineri români veniți din Transilvania, 121 erau la București, 93 la Iași, 42 la Mânăstirea Dintr-un Lemn și 36 la Curtea de Argeș (6). La sosirea lor la Argeș, aceștia erau încredințați unui „dascăl psaltu, ca să învețe cântare cu meșteșugul psaltichiei” (7 martie). La 28 martie 1796, unul dintre școlari scria lui Hagi Constantin Pop la Sibiu: „Eu, Gheorghe, fiul sufletesc… am ajuns la sfânta episcopie și m-am pus la grecie după cum ai scris dumneata și am învățat filandra și la Octoih 4 glasuri și am învățat semnele psaltichiei și slovele cu glasurile lor, heruvicul pe glasul al 7-lea, priceasna de la marți, pe glasul același, rânduiala Vecerniei și a Liturghiei, axioanele de peste an și acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, învăț Anastasimatorul și la Octoih… și cânt la biserică de răsună mănăstirea și m-am făcut ipodiacon, adecă ceteț… și Prea Sfinția Sa părintele episcop este la București cu dascălul meu…” (8).

Despre acest „Gheorghe” s-a păstrat un schimb de scrisori între Hagi Constantin Pop de la Sibiu și episcopul Argeșului (9) în legătură cu pregătirea lui școlară. Scrisorile conțin informații despre programul și programa de pregătire a elevilor, precum și despre grija pentru studiul cântării după „semnele psaltichiei”.

Activitatea muzicală a școlii de cântare bisericească de la Curtea de Argeș s-a intensificat și consolidat în secolul al XIX-lea, după introducerea și generalizarea notației hrysantice, datorită lui Ghelasie Basarabeanul. Astfel, într-o însemnare din anul 1930, preotul Nicolae M. Popescu, profesor de istorie bisericească la Facultatea de Teologie din București, sublinia interesul față de opera muzicală a lui Ghelasie și rolul lui în istoria muzicii: „Manuscrisele de psaltichie din biblioteca preotului Rizea Dobrescu din Pitești – cumpărate de Domnul G. T. Kirileanu… sunt interesante pentru studierea psaltichiei din Seminarul de la Argeș… și pentru rostul ieromonahului Ghelasie Basarabeanul în istoria psaltichiei noastre” (10).

Activitatea lui Ghelasie Basarabeanul a contribuit la traducerea și la românirea cântărilor bisericești din prima jumătate a secolului al XIX-lea, la întocmirea unor lucrări muzicale – pe care nu le-a putut tipări – la circa 50 manuscrise psaltice, autografe și copii, realizate cu elevii din seminar, precum și la formarea unui mare număr de ucenici. Dintre aceștia amintim pe Mihai Vasilescu din satul Valea Mare, comuna Turia, județul Olt (11), mai târziu, profesor de muzică la școala de cântăreți bisericești din Slatina (12), Dimitrie Protopopescu-Matache, urmașul lui Ghelasie Basarabeanul la catedra de muzică bisericească de la Seminarul din Curtea de Argeș (13) ș.a.

Un alt reprezentant de seamă al Școlii de muzică psaltică de la Curtea de Argeș din secolul al XIX-lea a fost profesorul și compozitorul Ioan Zmeu, fost protopsalt al episcopiei și profesor de muzică bisericească la Școala de cântăreți din oraș, unul dintre compozitorii de seamă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolului al XX-lea, care prin lucrările de muzică psaltică întocmite și tipărite a contribuit la ridicarea prestigiului Școlii de muzică argeșene (14).

Cel mai de seamă dintre ucenicii lui Ioan Zmeu a fost Chiril Popescu, urmașul său la strana bisericii Sfintei episcopii Curtea de Argeș, cât și la școala de cântăreți din aceeași localitate (15).

„Unica figură a iluștrilor dascăli de tip clasic” (16) din epoca secolului al XX-lea, personalitatea muzicianului Chiril Popescu merită să devină cunoscută, anul acesta împlinindu-se 26 de ani de când a trecut la cele veșnice și 120 de la nașterea sa.

Note:

* Prezentul studiu reprezintă un extras, revizuit și adăugit, din teza de licență semnată de către Cocîr I. Alexandru, Muzicianul Chiril Popescu. Viața și activitatea, coordonată de Pr. Conf. Buzera Alexie, susținută la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Craiova, 1996.

  1. Pr. Conf. Alexie Al. Buzera, „Ghelasie Basarabeanul și școala de psaltichie de la Curtea de Argeș din secolul al XIX-lea”, studiu dactilografiat.
  2. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, ediția a II-a, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, p. 259.
  3. Documente privind Istoria României. B. Țara Românească, I, p. 13.
  4. Idem, p. 17.
  5. Gheorghe Parnuta, „Din istoria învățământului muzical românesc”, în Studii de muzicologie, vol. XIX, Ed. Muzicală, București, 1985, p. 79.
  6. Pr. Conf. Alexie Al. Buzera, op. cit.
  7. Nicolae Iorga, Istoria învățământului românesc, Ed. Casa Școalelor, București, 1928, p. 114.
  8. Idem, „Contribuții la Istoria literaturii române”, în Analele Academiei, seria a II-a, tom. 28, p. 210.
  9. Ibidem, p. 219.

10.  Pr. Conf. Alexie Al. Buzera, op. cit.

11.  Arhiereul Nestor, „Trei manuscrise psaltice vechi”, în Mitropolia Olteniei, an XXIV, nr. 11-12 (1972), p. 943.

12.  Mihail Gr. Poslusnicu, Istoria muzicii la români, București, 1928, p. 66.

13.  Pr. Conf. Alexie Al. Buzera, „Un ucenic al lui Ghelasie Basarabeanul – Dimitrie Protopopescu-Matache”, studiu dactilografiat.

14.  Ion N. Bostenaru, „Contribuția lui Ioan Zmeu la păstrarea și dezvoltarea cântării psaltice tradiționale”, în Studii Teologice, an XXV, nr, 5-6 (1973), p. 412-419; Nicu Moldoveanu, „Muzica bisericească la români în secolul al XIX-lea (I)”, în Glasul Bisericii, an XLI, nr. 11-12 (1982), p. 907-908; Gheorghe C. Ionescu, Lexicon, Ed. Diogene, București, 1994, p. 375.

15.  Pr. Conf. Alexie Al. Buzera, „Profesorul Chiril Popescu, nonagenar”, în Mitropolia Olteniei, an XXXIX, nr. 6 (1987), p. 119.



Pr. Alexandru Cocîr,

Parohia Olteanu, Biserica Sf. Nicolae, Protopopiat Tg-Jiu Nord, Jud. Gorj


Comments are closed.