După două duminici în care Mântuitorul s-a descoperit Sfinților Apostoli, adică Duminica lui „Toma” și a „femeilor mironosițe”, vedem că Sfinții Părinți au rânduit astăzi a fi prezentat la Sfânta Evanghelie un moment deosebit întâmplat în timpul când Mântuitorul Iisus Hristos era pe pământ și anume momentul vindecării unui slăbănog de la Scăldătoarea Vitezda. Rânduind astfel duminicile de la Învierea Mântuitorului până la Praznicul Înălțării, Sfinții Părinții ne descoperă mai multe trepte de înțelegere a lucrurilor duhovniceşti:
– în „Duminica lui Toma”, Dumnezeu se arată bărbatului ca fiind cel întâi preot, apoi este duminica închinată femeilor mironosițe căci ele au fost create după bărbat deși ele L-au văzut înaintea apostolilor pe Cel înviat;
– în Duminica de astăzi Hristos se arată slăbănogului, adică poporului ales, care deși cunoștea legea, era slăbănogit datorită păcatelor;
– în Duminica următoare, adică Duminica femeii samarinence, vedem că Hristos se arată celor ce erau între evrei și păgâni, adică celor ce cunoșteau cât de cât legea dar țineau și practicile păgâne urmând ca în ultima Duminica înainte de Înălțare să observăm Duminica în care Hristos se arată celui „Orb din naștere”, adică acelor veniți din rândul păgânilor, a celor ce nu au cunoscut Legea sfântă.
După cum am observat și în Evanghelia de astăzi, Hristos vine la scăldătoarea Vitezda unde nu la mod întâmplător îl vindecă pe acest slăbănog, căci iată, în bunătatea Sa îl întreabă: „Vrei să fii sănătos?”, iată câtă bunătate; Dumnezeu nu ajută cu forța, ci cere voie.
Auzind aceste cuvinte slăbănogul spune: „Nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare”. Nu la mod întâmplător slăbănogul vrea să ajungă în scăldătoare, pentru că toți cei bolnavi vedeau că acolo în apă era scăparea lor de boală, dar totodată știau că în apă se vindecă doar cel care intra primul după ce îngerul Domnului se cobora pentru a tulbura apa; deci, vindecarea nu se făcea decât în apa sfințită de Dumnezeu prin îngerul Său.
De asemenea vedem că și în zilele noastre la Taina Sf. Botez, se sfințește apa, iar cel care se botează, dacă este prunc, se curăță de neputința păcatului strămoșesc cu care toți oamenii se nasc, iar dacă este în vârstă, pe lângă păcatul strămoșesc, se curăță și de păcatele săvârșite până atunci. Așadar vedem importanța apei de la botez, căci prin ea omul mult se ajută.
Vedem că slăbănogul spune că „nu am pe nimeni…” nu întâmplător, ci pentru că Dumnezeu S-a pogorât pentru noi oamenii din bunătate, ca un nimeni, pentru ca pe noi să ne facă „cineva”, adică să ne dea valoarea pe care am pierdut-o prin păcat. Acest lucru îl putem observa și în slava de la Vecernia de dinainte de Litie, când ne spune: „M-am făcut om pentru tine ca să te vindec și să te ridic din patimă …”.
După acest scurt dialog Hristos îi poruncește să-și ridice patul. Slăbănogul se supune, și făcând ascultare, iată observă că s-a vindecat. Dar iată încă o durere! Acum mai marii poporului în loc să se bucure de acest lucru minunat, sunt revoltați că omul vindecat și-a ridicat așternutul în zi de sâmbătă. O astfel de situație vedem și în zilele noastre când oamenii nu văd lucrurile minunate realizate de oamenii din jurul lor, dar observă imediat lucrurile care nu sunt la locul lor. Nu văd binele aproapelui de lângă el, indiferent ce face acesta, dar sunt gata a-l brusca atunci când văd că face ceva greșit din punctul lor de vedere.
Văzându-se vindecat, fostul slăbănog, acum cel vindecat, merge în templu pentru a se ruga și a mulțumi. Sunt convins că și noi facem asemenea lui. Adică după ce am primit atât de multe de la Dumnezeu: mâini, picioare, ochi și iată multe altele, săptămânal venim cel puțin o dată să mulțumim pentru ele. Și iată un lucru minunat, că aici, cel ce nu știa de cine a fost vindecat slăbănogul, Îl vede pe Hristos, Îl descoperă. Așadar boala trupească, dar mai ales cea sufletească, îl împiedică pe om să Îl recunoască pe Dumnezeu, să Îl vadă, deși este aproape el, pe când omul vindecat trupește, dar mai ales sufletește, imediat Îl recunoaște pe Hristos.
Iată după acest moment din templu, fostul slăbănog a putut spune cine l-a vindecat, adică Hristos, el devenind astfel și un mărturisitor al Vindecătorului său.
Un lucru important mai putem de asemenea observa din pericopa de astăzi și anume că slăbănogul de astăzi era bolnav din cauza păcatelor sale: „ai grijă să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie mai rău”, zice Mântuitorul Iisus Hristos.
Așa cum dacă omul este bolnav, se deteriorează în asemenea mod în care el nu se mai poate îngriji, la fel și sufletul când se încarcă de păcate omul se îmbolnăvește.
Multe lucruri importante am putut descoperi astăzi din aceasta Evanghelie și anume cât de bun este Dumnezeu. El nu forțează pe nimeni, ci cu bunătate a venit pentru noi în lume și ne ajută. Am mai descoperit importanța botezului prin care omul se curăță de păcatul strămoșesc, dar și de păcatele personale de până atunci; de asemenea am văzut că boala trupească are uneori la baza păcatele personale. Iată de ce este nevoie să ne curățim prin Sfânta Taină a Spovedaniei cât mai des, pentru ca astfel, curați să putem să Îl recunoaștem pe Dumnezeu cel slăvit, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Pr. Mihail Scorbură,
Paraclisul Mitropolitan „Sf. Gheorghe Vechi” din Craiova