07.06.2017 – Sfânta Liturghie – evoluție istorică (partea a I-a)

Enarxa

După cum observăm din acest tabel comparativ (a se vedea partea I), începutul Liturghiei aflate în uz în primele secole ale Bisericii începe cu intrarea episcopului în biserică, ceea ce în Liturghia de azi corespunde momentului în care are loc Vohodul mic sau intrarea cu Sfânta Evanghelie (ἡ εἴσοδος τοῦ Έὐαγγελίου). Deci toată partea de până aici, partea introductivă, denumită enarxa (ἡ ἔναρξις ) reprezintă un adaos ulterior care s-a datorat deplasării începutului Liturghiei și dispariției disciplinei catehumenatului. Aceste două cauze au dus la modificarea întregii Liturghii a catehumenilor de după secolul al V-lea. Enarxa este un adaos ce a luat naștere ca un serviciu neliturgic și avea menirea de a umple timpul credincioșilor strânși în biserică, până la venirea episcopului. Formarea enarxei pare a fi luat naștere prin secolul al VI-lea (1) când, după unii istorici, ar fi fost introdus imnul Unule – Născut (Ὁ Μονογενής) (2) care este un text teologic prin excelență.

Ectenia mare

Cea mai veche parte a enarxei Liturghiei de azi este ectenia mare (ἡ μεγάλη ἐκτενή), cu care se și deschide. Ea nu și-a avut de la început locul aici. Locul acestei ectenii a fost la începutul Liturghiei credincioșilor, înainte de prezentarea darurilor de către diaconi episcopilor. Cu un conținut apropiat de cel de azi, o găsim în Constituțiile Sfinților Apostoli (4). După dispariția disciplinei catehumenatului, ea a fost deplasată în întregime la începutul Liturghiei de azi. Astfel în Liturghia de azi se mai păstrează doar câteva cereri, ca o mărturie a existenței ei, la începutul Liturghiei credincioșilor, în locul pe care l-a avut odinioară (5).

Antifoanele

În ordinea vechimii, după ectenia mare urmează psalmii antifonici (6) (Psalmii 91, 92, 94) și rugăciunile ce se citesc în taină, de către episcop sau preot, în timpul cântării antifoanelor. Cântarea acestor Psalmi la începutul serviciului divin este destul de veche ea fiind confirmată de documentele din secolul al VIII-lea (7). La început ei se cântau în întregime dar, mai târziu, odată cu dezvoltarea imnografiei întâlnim cântate doar câteva stihuri (trei sau patru) din acești Psalmi (8). Astăzi (9) observăm în uz ca antifoane Psalmii tipici 102 și 145 (10).  Psalmii antifonici au fost înlocuiți destul de târziu de tot cu Psalmii tipici, deoarece codicii liturgici din secolele al XII-lea, al XIII-lea și chiar începutul celui de al XIV-lea nu prescriu decât practica Psalmilor antifonici. Abia în secolul al XIV-lea patriarhul Filotei oficializează folosirea Psalmilor tipici (11).  

Vohodul (Intrarea) cu Evanghelia

În timpul antifonului al III-lea în rânduiala de azi are loc Vohodul cu Evanghelia (12). Vohodurile au apărut în primele veacuri ale Evului Mediu (al V-lea – al VI-lea) ca dezvoltări organice ale Liturghiei (13). Acest ritual este menționat și de Gherman I al Constantinopolului (14). Analizând tabelul de mai sus (a se vedea partea I) observăm în momentul acesta suprapunerea a două momente: intrarea episcopului și intrarea (Vohodul) cu Evanghelia. Putem să vorbim aici despre o conversiune a intrării episcopului în ceremonia intrării cu Evanghelia. În manuscrisele liturgice din secolele al XII-lea și al XIII-lea, rânduiala intrării cu Evanghelia este ca cea de astăzi (15).

Trisaghionul liturgic

Îndată urmează intonarea Trisaghionului liturgic. Acest imn a fost generalizat în secolul al V-lea în urma dispozițiilor date de împăratul Teodosie II (450) și de împărăteasa Pullcheria (453) (16). Este menționat pentru prima dată în actele sinodului ecumenic de la Calcedon cântat acolo de monahii din dioceza Orientului (17). Cu siguranță a fost introdus pentru a combate erezia monofizită (18).  În ceea ce privește rugăciunea ce se citește în taină, în timpul imnului Sfinte Dumnezeule, Codicele Barberini 336 dă texte deosebite pentru această rugăciune, pentru cele două Liturghii aflate în uz în acea vreme (a Sf. Ioan și a Sf. Vasile). De timpuriu cea din Liturghia Sf. Ioan a fost scoasă din uz, rămânând numai cea din Liturghia Sf. Vasile (19).

Note:

  1. Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Nemira, București, 32002, p. 204 și Karl Christian Felmy, De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe: un comentariu istoric, traducere de pr. prof. Ioan I. Ică, Editura Deisis, Sibiu, 22008, pp. 179-185.
  2. Se pare că acest imn ar fi fost introdus în anii 535-536 – Ciprian Ioan Streza, Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare istorie-text – analiză comparată – comentariu teologic, Editura Universității Lucian Blaga, Editura Andreiana, Sibiu, 22012, nota 20, p. 29; vezi și K. C. Felmy,  De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie …, p. 158-160.
  3. Constituțiile Sfinților Apostoli, traducere de diacon Ioan I. ICĂ jr., în Canonul Ortodoxiei I, Canonul apostolic al primelor secole, Editura Deisis, Sibiu, 2008, Cartea VIII, 10, pp. 743-744.
  4. Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, pp. 157, 231.
  5. Se numesc așa deoarece erau cântați alternativ de cei ce-l așteptau pe episcop pentru începerea slujbei.
  6. Preot Profesor Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, nota 437, p. 169; Sfântul Gherman I, arhiepiscopul Constantinopolului, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, traducere și note de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2005, pp. 60-65; Sfântul Germanos al Constantinopolului,  Relatare și viziune mistică despre biserică și Liturghie în lucrarea diac. Ioan I. Ică jr., de la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine, , Editura Deisis, Sibiu, 2011, pp. 263-264.
  7. Dovezi despre aceste lucruri găsim la Amalarius pe la anul 833 și la Simeon al Tesalonicului; vezi Pr. Prof. P. Vintilescu, Liturghierul …, notele 438, 439, 440, p. 169.
  8. Psalmii antifonici așa cum întâlnim în rânduiala tipiconală se cântă în zilele de rând, de Luni până Vineri, când în aceste zile nu cade un praznic împărătesc sau un sfânt cu polieleu ori cu priveghere; vezi Catavasier sau Octoih mic, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 12s.a., pp. 81-83.
  9. Psalmii tipici sunt Psalmii Obedniței, numită și Tipica. Ei au trecut ușor în rânduiala Liturghiei de azi întrucât Obednița se săvârșește după Ceasul VI când este regula să se înceapă Sfânta Liturghie. În Postul Mare în zilele de rând Obednița suplinește Liturghia – vezi ceaslov , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001,  pp. 120-123.

10.  Pr. Prof. P. Vintilescu, Liturghierul …, p. 170; în unele manuscrise georgiene această rânduială e cunoscută încă din secolul al XI-lea sau chiar mai înainte. K. C. Felmy,  De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie …, p. 184.

11.  Acest ritual a fost la început unul simplu. Diaconul aducea Evanghelia din schevofilachion, căci acolo se păstra, nu pe Sfânta Masă ca azi, și o depunea pe un amvon, urmând a se citi din ea – Preot Prof. Dr. E. Braniște, Liturgica…, p. 205.

12.  Pr. Prof. P. Vintilescu, Liturghierul …, p. 175.

13.  Sfântul Germanos al Constantinopolului,  Relatare și viziune mistică …, p. 264.

14.  Pr. Prof. P. Vintilescu, Liturghierul …, pp. 177-178.

15.  În anii 438-439 – pentru mai multe vezi Ciprian Ioan Streza, Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare istorie-text – analiză comparată – comentariu teologic, Editura Universității Lucian Blaga, Editura Andreiana, Sibiu, 22012, nota 20, p. 29 sau între anii 450-453 – vezi Preot Prof. Dr. E. Braniște, Liturgica…, p. 205 sau Pr. Prof. P. Vintilescu, Liturghierul …, p. 181.

16.  Potrivit unei legende Trisaghionul a  răsunat pentru prima dată la Constantinopol în timpul unui cutremur, când niște copii i-au auzit cântând pe îngeri așa. Și din relatările lor despre cântarea îngerilor populația și-a făcut curaj pentru a înfrunta sfârșitul cutremurului. Acest eveniment este plasat în vremea patriarhului Proclu (434-446) – K. C. Felmy,  De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie …, p. 156.

17.  Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere din limba greacă veche, introducere și note, de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, Cartea III, cap.10,  pp. 132-135.

18.  Pr. Prof. P. Vintilescu, Liturghierul …, p. 183.

Pr. Mihai Marius – Crinu


Atasate la articol:

sf_liturghie
sf_liturghie


Comments are closed.