05.09.2017 – Muzicianul Chiril Popescu. Viața și activitate (Partea a IV-a)

Pregătirea temeinică a elevilor în domeniul muzicii, mai ales a celei psaltice, precum și aprecierile unanime, obiective, elogioase din partea Ministerului Cultelor, a Patriarhiei Române și Arhiepiscopiei Craiovei, dar mai ales a conducerii școlii (1), au contribuit la promovarea Profesorului Chiril Popescu în învățământul teologic universitar. Astfel, în anul 1954, după mai bine de două decenii de activitate didactică, dintre care 5 ani la Craiova unde a obținut cele mai bune rezultate, a fost numit asistent la Catedra de muzică bisericească, Ritual și Tipic de la Institutul Teologic de grad universitar din București.

Din ianuarie-octombrie 1954, după plecarea sa de la București, catedra de muzică a fost suplinită de arhidiaconul Achepsima Rusu, de la Catedrala mitropolitană din Craiova, iar în data de 25 noiembrie a fost titularizat Diac. Profesor Marin Branaru.

Chiril Popescu a funcționat ca profesor la Institutul Teologic din București până în anul 1960 când s-a pensionat, cu excepția perioadei octombrie 1955-1956, când a fost detașat în interes didactic la Seminarul de vocație de la Curtea de Argeș. După această dată a continuat cu aceeași râvnă și har să împodobească sfintele slujbe din duminici și sărbători în bisericuța de pe Șoseaua Giurgiului din București, de departe de zona în care locuia.

Fiind unicul interpret al cântări psaltice din țara noastră, destinatar al unei tehnici primită prin tradiție de la vrednicii săi înaintași, Ioan Zmeu, Ioan Popescu Pasărea ș.a., datorită lipsei de cadre de specialitate ți pensiei care nu-i asigura decât o existență mai puțin decât modestă, între anii 1971-1976, Profesorul Chiril Popescu a fost rechemat la catedra de muzică psaltică la Seminarul Teologic din București unde, deși depășise vârsta psalmistului, a lucrat cu aceeași râvnă și dăruire profesională.

De aceea, în anul 1975, pentru devotamentul său neegalat față de cântarea bisericească și rezultatele obținute în învățământul teologic de toate gradele, vrednicul de pomenire, Patriarhul Justinian Marina – unul dintre puținii ocrotitori ai muzicii psaltice și interpreților ei – i-a acordat drept recompensă morală „ Crucea Patriarhală pentru mireni”, al cărui conținut îl redăm integral: „Justinian, din mila lui Dumnezeu, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, locțiitor al Cesarei Capadochiei. Știut fiind  că cei cu dragoste și râvnă deosebită își îndeplinesc îndatoririle lor sunt vrednici de mai multă cinste și laudă. Noi apreciind rodnica activitate depusă în serviciul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Române de către Domnul Profesor Chiril Popescu, Îi acordăm „Crucea Patriarhală Pentru Mireni”. Dată la 1 noiembrie 1975, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la înființarea Patriarhiei Române”.

În anul 1964, Chiril Popescu a fost cooptat în Comisia pentru uniformizarea și transcrierea cântărilor bisericești pe ambele notații, în locul preotului profesor Grigore Costea, decedat în luna iunie 1963, lucrând alături de ceilalți doi membrii permanenți ai Comisiei, anume Conf. Nicolae Lungu și Pr. Prof. Ene Braniște (2).

Pe măsura înaintării în vârstă, când principala preocupare s-a redus la frecventarea slujbelor în duminici și sărbători la biserica din Șoseaua Giurgiului, în anul 1982 Chiril Popescu a donat un număr însemnat de cărți muzicale Seminarului Teologic din Mofleni-Craiova.

În anul 1984, revenind pe meleagurile Olteniei, a poposit și la Seminarul teologic amintit, fiind invitat la serbarea de sfârșit de an școlar, în al cărei program au fost prezentate și lucrări muzicale din creația sa. Cu acest prilej i s-a făcut o frumoasă primire din partea întregului colectiv didactic.

În luna octombrie a anului 1987, la împlinirea vârstei de 90 de ani, un grup de preoți din Craiova și Filiași, împreună cu Arhid. Prof. Alexie Buzera, l-au vizitat la București pentru a-i aduce cuvenitul omagiu, într-un cadru intim. Cu acel prilej, reeditându-se pe alt plan momentul aniversar care avusese loc cu o jumătate de secol în urmă-i, s-a adus prinos de recunoștință din partea ucenicilor prin cuvântul rostit cu emoție și cu căldură sufletească, pe care îl redăm în întregime: „Mult stimate Domnule profesor, cu o jumătate de secol în urmă, un eveniment comemorativ, al cărui inițiator erați, vă oferea prilejul să afirmați că „Marii artiști… rămân nemuritori prin ceea ce au creat, prin opera lor, prin ceea ce au gândit și au simțit”. Este un sfânt adevăr pe care fericitul prilej al împlinirii memorabilei vârste de 90 de ani a dascălului nostru iubit – Protopsaltul, Profesorul și Compozitorul Chiril Popescu – ne oferă posibilitatea să-l reafirmăm aici, în Capitala țării, cu voci tremurânde și cu sufletele pline de emoții prin una din minunatele Dumneavoastră creații, ce răsună cu unduiri divine în sfintele locașuri de închinare de pe întreg cuprinsul Patriarhiei Române. Venind de pe meleagurile Olteniei, virtual venim din partea tuturor celor cărora au avut prilejul să le fiți dascăl, pildă și îndemn pentru slujire – prin muzică – lui Dumnezeu și oamenilor timp de peste șase decenii. Vrednic urmaș al celor mai de seamă creatori și interpreți de muzică bisericească din țara noastră, Macarie Ieromonahul, Ghelasie Basarabeanul, Anton Pann, Dimitrie Suceeanul, Ștefanache Popescu, Ion Popescu Pasărea și a memorabilului Dumneavoastră dascăl, Ioan Zmeu, prin întreaga activitate ce ați desfășurat, reprezentați pentru contemporaneitate figura iluștrilor dascăli de tip clasic în care se regăsește în aceeași măsură Compozitorul, Interpretul și Dascălul sau pedagogul consacrat prin întreaga-i ființă muzicii străbune și slujitorilor ei. La această patriarhală aniversare, privind retrospectiv, harul acestor împliniri pornește de demult și de departe, din Cerburenii Argeșului, când printr-o muncă asiduă, desprinsă din frageda copilărie, încălzită de credința în Dumnezeu și dragostea față de altarele străbune, după înalte studii de specialitate, ați urcat pe scara valorilor artistice, pornind de la mult râvnita demnitate de protopsalt al Sfintei Episcopii a Argeșului, unde mai târziu ați exercitat și celelalte laturi ale personalității Dumneavoastră muzicale de dascăl și compozitor… După decenii de activitate, la vârsta măiestriei profesionale, ați purces în inima Olteniei, la Craiova, trăgând brazdă adâncă cu rod bogat în sufletele celor ce v-au cunoscut, dascăli și învățăcei, iar de aici ați mers chiar în inima țării, la cel mai înalt for de cultură teologică, împărtășind viitorilor slujitori ai sfintelor altare din focul sacru al dragostei față de dumnezeieștile cântări, transmise cu măiestrie de către un dascăl harnic și modest. Tot aici, în inima țării, ați contribuit cu modestia, dar și competența ce vă caracterizează la opera de uniformizare și transcriere pe ambele notații suprapuse, a cântărilor psaltice tradiționale, semnând importante lucrări necesare atât învățământului teologic, cât și slujbelor bisericești, iar altele urmând a fi tipărite. Acum, la acest binecuvântat aniversar, alături de mireasma florilor, noi, ucenicii Dumneavoastră, vă împletim o cunună de recunoștință și prețuire, așa cum se cuvine unui venerabil dascăl, care a făcut din catedră apostolat, dorindu-vă zile bun, cu sănătate. Să ne trăiți întru mulți ani” (3).

În luna noiembrie din anul 1987, la Seminarul din Mofleni-Craiova a avut loc un nou moment aniversar u care prilej, Arhid. Prof. Alexie Al. Buzera, ucenic apropiat al muzicianului sărbătorit, a prezentat aspecte din viața și activitatea acestuia și un concert cu selecțiuni din opera muzicală a lui Chiril Popescu (4).

„Emoționantul eveniment desfășurat în lipsa celui sărbătorit, răscolind amintirile legate de începuturile activității acestui for de cultură din Oltenia, a incitat pe unii participanți – Pr. Prof. Nicolae Petrescu și Arhim. Prof. Ioasaf Ganea, foști profesori ai școlii și colegi cu sărbătoritul – să-și exprime satisfacția față de organizatorii acestei lăudabile inițiative, depanându-și în același timp propriile amintiri din perioada activității desfășurate împreună cu nonagenarul Chiril Popescu” (5).

După această aniversare, în ultimii 5 ani ai vieții și-a mângâiat bătrânețile alături de minunata lui soție, învățătoarea Aurelia Popescu, iar după trecerea acesteia în lumea de dincolo, nemaiputând suporta singurătatea, a adormit întru Domnul, modest și cu aceeași demnitate care l-a însoțit toată viața, la 24 ianuarie 1992.

Aflându-se cu întârziere despre decesul său, Facultatea de Teologie din București, în luna martie 1992 a oficiat un parastas de pomenire la Paraclisul Bisericii Sfânta Ecaterina din strada cu același nume din București (6).

Note:

  1. Arhiva Seminarului din Craiova, Registrul de procese verbale pe anii 1949-1952, f. 93 apud Arhid. Prof. Alexie Al. Buzera, „Moment aniversar la Seminarul teologic din Craiova”, în Mitropolia Olteniei, anul XXXIX, nr. 6 (1987), p. 121-122.
  2. „Cuvânt de lămurire”, în Studii Teologice, an XVIII, nr. 1-2 (1966), p. 3.
  3. Manuscris din Colecția Pr. Conf. Alexie Al. Buzera.
  4. Arhid. Prof. Alexie Al. Buzera, „Moment aniversar la Seminarul teologic din Craiova”, p. 123.
  5. Ibidem.
  6. Pr. Prof. Alexie Al. Buzera, „Profesorul Chiril Popescu, 1897-1992”, în Mitropolia Olteniei, an XLIV, nr. 1-6 (1992), p. 192-195.

Pr. Alexandru Cocîr,

Parohia Olteanu, Biserica Sf. Nicolae, Protopopiat Tg-Jiu Nord, Jud. Gorj


Atasate la articol:

Chiril Popescu
Chiril Popescu

Muzicianul Chiril Popescu PIV
Muzicianul Chiril Popescu PIV


Comments are closed.