14.11.2017 – Teologia Sfintei Taine a Botezului (Partea I)

Botezul face intrarea omului în împărăţia harului şi deci în biserica lui Hristos, ca mădular al acesteia, prin lucrarea Duhului Sfânt. Ritul Botezului, cu elementele sale şi semnificaţia acestora ilustrează vizibil lucrarea lui de încorporare a celui botezat în Hristos şi în noul Legământ al Acestuia cu oamenii, Biserica.

Aprofundarea ortodoxă a tainei Botezului va descoperi fraţilor noştri protestanţi dimensiunea ecumenică a Botezului: elementele comune convergente şi specifice celor două învăţături şi spiritualităţi pe drumul unităţii creştine şi al slujirii lui Hristos însuşi prin slujirii semenilor noştri în Bisericile pe care le reprezentăm şi aflate în acest dialog teologic.

Importanţa şi valoarea Botezului în numele Sfintei Treimi pentru mântuirea omului, ca mădular al Bisericii, precum şi dimensiunea lui ecumenică sunt indicate şi ilustrate de denumirile variate, acordate de către Părinţii şi scriitorii Bisericii luând în consideraţie fie partea văzută, fie cea nevăzută, fie ambele împreună. Astfel, după partea văzută, Botezul a fost numit baie, „pentru că suntem spălaţi în el de păcate” şi „avem în el părtăşie la purificările apelor care curăţă mai bine decât isopul…”; izvor sfânt, apă ş.a (1).

După partea nevăzută, Botezul a fost numit de Părinţii Bisericii, luminare sau iluminare, fiindcă prin el „Sfânta lumină mântuitoare ne pătrunde şi avem părtăşie la divin”; Taina luminării, harismă, curăţire, sfinţire, perfecţiune, renaştere, renaştere în Dumnezeu, naştere spirituală, sigiliul lui Hristos, sigiliul credinţei, pecete sfântă, pecete tainică, spălarea păcatelor, moartea păcatelor, iertarea păcatelor, potopul păcatului, vehicul spre Dumnezeu etc.

Iar după ambele părţi, văzută şi nevăzută, Botezul a fost numii de aceiaşi Părinţi şi scriitori ai Bisericii patristice: baie tainică, baie mântuitoare, baia pocăinţei şi a cunoştinţei, baia renaşterii, baia vieţii, apa vieţii veşnice, Taina apei, Taina renaşterii noastre etc. Legătura expresă a Botezului cu Hristos, privind lucrarea Sa asupra omului, este subliniată de numirile date acesteia de către Sf. Ap. Pavel: Circumciziune (Col. 2, 11), mormânt (Rom. 6, 4; Col. 2, 12), răstignire (Rom. 6, 6) şi înviere cu Hristos (Col. 2, 12-13).

Botezul ca încorporare a omului în Hristos şi dimensiunea ecume­nică eclezială a acesteia au fost prefigurate printr-o serie de imagini şi evenimente din cărţile Vechiului şi Noului Testament, ca: circumciziune (Deut. 30, 6; Rom. 2, 29; Col. 2, 11), apă, potopul şi corabia lui Noe (I, 3, 20-21), trecerea prin Marea Roşie (I Cor. 10, 2), norul care conducea pe Evrei în pustie (I Cor. 10,1 şi 2), stânca din care a curs apă ni deşert (leş. 17, 6; I Cor. 10,4), Marea de Aramă, Botezul prozeliţilor, scăldătoarea Vitezda (In. 5, 2-4), apa ce a izvorât din coasta Domnului iln. 19, 3, 4), Botezul lui Ioan în Iordan cu care s-a botezat şi Mântuitorul (In. 1,31, 33-34; Mc. 1, 8 şi 9) etc.

Duhul Sfânt se uneşte din nou, prin Hristos care se botează în Iordan, cu apa şi cu toată creaţiunea legată intim de Hristos. Apa reprezintă materia cosmică în starea lichidă, ca rezervă şi sân al oricărei forme de existenţă organizată. De aici însemnătatea comică a Botezului. Căci materia însăşi, readusă la mobilitatea ei duhovnicească, devine mediu al Duhului Sfânt creator, liber mereu în actele sale. În apa Botezului este într-un chip ascunsă însăşi materia veacului viitor care va purta în ea pe Fiul ca ipostas străveziu şi pc Duhul Sfânt cu energiile Lui de viaţă făcătoare şi mereu noi. Desigur, pnevmatizarea acestei ape, acum pentru renaşterea omului sau pentru restabilirea relaţiei lui cu Dumnezeu, va fi deplină abia în veacul viitor, pentru desăvârşirea relaţiilor oamenilor cu Dumnezeu când se va arăta, concret, starea finală la care ar fi ajuns apa creată la început pentru dezvoltarea relaţiei oamenilor cu Dumnezeu.

Botezându-se în această apă, „omul se întâlneşte în ea cu Hristos sau se enipostaziază în El sau se personalizează deplin, încadrându-se în Persoana Lui, şi se umple de energiile Duhului Sfânt ce-i radiază din Hristos”. De aceea a trebuit să se scufunde Fiul lui Dumnezeu în natura omenească şi prin ea în apă, pentru ca noi. cufundându-ne în apă, să ne cufundăm în viaţa Lui dumnezeiască sau în Duhul Lui cel Sfânt.

Note:

  1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol III, Ed. IBMBOR, București, 1978, p. 37.

Pr. Marius Vătăman


Atasate la articol:

Sfinta Taina a Botezului
Sfinta Taina a Botezului


Comments are closed.