14.11.2017 – Teologia Sfintei Taine a Botezului (Partea a II-a)

Lucrarea Botezului este legată de însuşi actul Botezului care constă în scufundarea întreită a primitorului în apă însoţită de declaraţia constatatoare rostită de preot: „Botează-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Caracterul de declaraţie şi de constatare plină de credinţă al cuvântului: „Botează-se”, cu şi al acelui analog din celelalte Taine („Cunună-se”, „se împărtăşeşte) arată pe de o parte că Taina, aici Taina Botezului, se săvârşeşte în mod vizibil prin actul şi cuvântul preotului, dar invizibil prin lucrarea lui Hristos. În afară de Botezul de urgenţă, apa primeşte o sfinţire prin Duhul Sfânt încă mai înainte de cufundarea în ea a celui ce se botează. Prin urmare, Taina Botezului, ca un tot, în care intră şi lucrarea deplină a Duhului Sfânt, se săvârşeşte prin întreita cufundare a celui ce se botează în numele Sfintei Treimi. În rugăciunea de sfinţire a apei se invocă venirea Duhului Sfânt pentru curăţirea acesteia de lucrarea puterilor demonice ca să o pregătească pentru pogorârea Lui deplină asupra celui care se botează, cufundându-se în ea (1).

Botezul se săvârşeşte deci în numele şi cu lucrarea tuturor persoanelor Sfintei Treimi, dar prin Hristos. Dar Cincizecimea face posibilă această lucrare, căci la Cincizecime a avut loc în mod general trecerea lucrării Sfintei Treimi din Hristos în oameni, prin coborârea Duhului Sfânt peste Apostoli şi în mod distinct peste fiecare prin acele limbi de foc când le-a fost dată toată puterea Duhului Sfânt pentru propovăduirea Evangheliei şi săvârşirea tainelor în Biserica ce ia fiinţă acum prin adăugarea la comunitatea Apostolilor a celor care fiind pătrunşi la inimă de cuvântul lui Dumnezeu propovăduit de aceştia, au primit prin Botez, fiind ca la trei mii de suflete (Fapte 2, 1-3, 37, 41).

Prin Botez are loc deci trecerea lucrării Sfintei Treimi în fiecare om în parte, care intră în Biserică. În concret, prin aceastii lucrare a Sfintei Treimi, în apele Botezului, se produce moartea omului vechi şi renaşterea lui la viaţa adevărată a lui Hristos. Odată cu aceasta, cel botezat se spală de păcatul strămoşesc şi de eventualele păcate personale săvârşite mai înainte de cei care vin la Botez ca adolescenţi sau adulţi, şi, în acelaşi timp se imprimă chipul lui Hristos în el. Toate aceste efecte se cuprind unele în altele, sunt complementare sau sunt aspecte ale uneia şi aceleiaşi lucrări cuprinzătoare, încât nu se poate vorbi de unul iară a vorbi şi de celelalte. Dar toate au un caracter dinamic cerând şi aşteptând contribuţia celui botezat la propria lui creştere în Hristos şi mântuire ca mădular al Bisericii (2).

Întemeiat în Naşterea şi în Botezul Domnului, Botezul creştin realizează şi rămâne o continuă petrecere a credinciosului cu Hristos. Prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică şi în cei ce rămân în sânul ei Botezul este un eveniment pascal şi eclezial în acelaşi timp, caro explicitează încorporarea omului în Hristos ca mădular al Trupului Său, Biserica.

Prin Botez, Hristos încorporează pe om în Sine, extinzându-se şi sălăşluindu-Se în el. Şi anume, Botezul este o încorporare personală şi fiinţială a omului în Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt „Când ieşim din apa Botezului, subliniază Nicolae Cabasila, noi avem în suflete pe însuşi Mântuitorul nostru şi încă nu numai în suflet, ci şi pe frunte, în ochi, ba şi în mădulare şi în cel mai ascuns ungher al fiinţei noastre şi anume îl avem plin de mărire, curat de orice stricăciune aşa precum a înviat, aşa cum S-a arătat Apostoliloi precum era când S-a înălţat la cer şi, în sfârşit, cum va fi când va veni iarăşi să ne ceară comoara pe care ne-a încredinţat-o”. BotezuI realizează o relaţie personală, particulară între cel care vine să mărturisească credinţa sa în Dumnezeu cel în Treime închinat, în Biserică şi în Taine, întemeiate pe Hristos şi se botează pe de o parte, și Hristos săvârşitorul suprem al Tainei Botezului, Capul Bisericii, pe de altă parte. „Această relaţie poate să se exprime în multe chipuri, cum remarcă foarte just şi teologul protestant reformat André Benoit. Astfel, pentru unii, Hristos Cel înălţat dăruieşte Botezul, pentru alţii, Hristos este Cel care trebuie să fie imitat, pentru alţii, în fine, Hristos este Domnul Care îşi afirmă domnia Sa asupra credinciosului. Oricare ar fi însă maniera în care se exprimă această relaţie cu Hristos, stabilită prin Botez, ea constituie elementul fundamental al ritului şi veritabilul centru al celebrării Botezului în Biserica primară” (3).

Note:

  1. P. Nellas, Omul animal îndumnezeit, traducere Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu 1999, p. 113.
  2. Ibidem.
  3. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, trad. de Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1946, p. 23.

Pr. Marius Vătăman


Comments are closed.