11.07.2018 – DESPRE PARTICIPAREA LA SFANTA LITURGHIE


Liturghia ne unește pe toţi în slujirea lui Dumnezeu ca o împreună-slujire a clerului și a credincioșilor. Liturghia ne unește în Biserică făcându-ne părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu, ea fiind manifestarea și realizarea Bisericii ca loc al mântuirrii noastre. Există un caracter unitar între adunare mărtusirisită de  întreaga tradiţie a Bisericii căci Liturghia nici nu poate fi săvârșită numai de către preot, în absenţa credincioşilor. Liturghia ne unește pe toți în slujirea lui Dumnezeu, este o împreună-slujire a clerului și a credincioșilor şi o mărturisire comună a credinţei prin rostirea crezului sau a Simbolului de credinţă. În slujbă alternează dialogurile dintre preot şi credincioşi ca o mărturisire comună a credinţei în care preotul îl reprezintă pe Hristos, iar credincioşii întăresc cererile prin răspunsul ,,Doamne miluiește”şi pun pecetea prin cuvântul ,,Amin”. Fiecare ca mădular al trupului lui Hristos își are rolul său unic în slujire şi lipsa sa de la slujbă este resimţită, conștient sau inconștient, de întreaga Biserică. De asemenea, așa cum prezenţa preotului este necesară încă de la începutul slujbei, şi prezența con-slujitorilor săi (credincioşii) este necesară tot de atunci pentru împreuna slujire întru dreptate şi adevăr, ca mărturisire a credinţei comune spre lauda lui Dumnezeu.

Sfânta Liturghie este centrul vieții noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin Sfântul Său Trup şi Scump Sângele Său. Sfânta Liturghie este continuarea jertfei de pe Golgota. Dacă aceea a fost o jertfă sângeroasă, Sfânta Liturghie este una nesângeroasă. În acelaşi duh cu noi Papa Ioan Paul al II-lea ne spune că ,,realitatea Treimii continuă Jertfa şi constituie un veşnic astăzi dumnezeiesc. De aceea întreaga omenire participă la acest astăzi al Jertfei Fiului lui Dumnezeu“ (Vasiu Ioan, p. 61) prin jertfa euharistică din timpul Sfintei Liturghii. ,,În Liturghie are loc o epifanie şi dezvăluire crescândă a prezenţei lui Hristos Cel Întrupat, Rãstignit, Înviat şi Înălţat dar şi ca Cel va să vină. Liturghia este Evanghelia mereu actualizată”. Liturghia înseamnă prilejul refacerii duhovniceşti şi al transformării sufletului, trupului şi simţurilor având efect hristoformator, căci se cuvine ca după săvârşirea ei să plecăm de la biserică purtându-L pe Hristos cu noi şi continuând liturghia după liturghie la altarul aproapelui nostru aşa cum ne învaţă Părintele Bria. De aceea ne îndeamnă Sf Maxim ,,tot creştinul trebuie să se afle des în sfânta Biserică şi să nu lipsească niciodată de la Sfânta Liturghie săvârşită în ea , pentru Sfinţii îngeri care sunt de faţă şi scriu de fiecare dată pe cei ce intră şi se înfăţişează lui Dumnezeu şi care fac rugăciuni pentru ei; iar Sf. Simeon al Tesalonicului adaugă ,,Să venim dar cu dragoste şi cu cucernicie, de se va putea mai mult ca la altă rugăciune, la Liturghie în fiecare zi, căci din nimic altceva ca dintr-acestea nu va avea folos credinciosul”. Unirea credinciosului cu Hristos la sfânta şi dumnezeiasca Liturghie este împlinirea și rațiunea de a fi a întregii slujbe care este o înălţare continuă spre acest moment suprem.

Unindu-ne cu Hristos, ,,văzând lumina cea adevărată şi primind Duhul cel ceresc”, putem cu adevărat să ieșim ,,cu pace” din biserică ducând pacea şi ploaia de daruri revărsate asupra noastră la Liturghie – cum  ne spune părintele Staniloaie – ducându-le acasă şi pretutindeni unde ne găsim, zicând asemenea Sfântului Apostol Pavel: ,,De acum nu mai traiesc eu ci Hristos  traieşte în mine” (Galateni, 2, 20).

Pr. Elisei Drăghia


Comments are closed.