11.07.2018 – SFANTA LITURGHIE SI DUMNEZEIASCA LITURGHIE – CENTRU AL VIEŢII CREŞTINE

Biserica este adunarea celor ce răspund la chemarea lui Dumnezeu la mântuire. Aceștia formeazã Trupul lui Hristos, umanitatea răscumpărată și renăscută în Hristos, iar prin lucrarea Sfântului Duh, ființează, dupã chipul lui Dumnezeu, în comuniune de iubire. ,,Această adunare se realizează în Liturghie în care se descoperă sensul autentic al trăirii creştine, unindu-ne ca mădulare în Hristos şi făcându-ne  părtaşi la Împărăţia lui Dumnezeu”.

Sfânta Liturghie este aducerea necontenită sau actualizarea nesângeroasă a jertfei sângeroase de pe Golgota. În timpul sfintelor rugăciuni de la Sfânta Liturghie se săvârşeşte şi se aduce jertfa fără de sânge a Legii celei Noi, întemeietă de Mântuitorul la Cina cea de Taină şi încredinţată de El Sfinţilor Săi Apostoli, iar de aceştia, urmaşilor lor sfinţiţi (arhierei şi preoţi), pentru a fi săvârşită de-a pururea în Biserică, spre pomenirea Lui şi spre iertarea păcatelor membrilor Bisericii Sale.

Greutatea de a cuprinde în cuvinte Sfânta Liturghie – ne spune Părinele Stăniloaie – se datorează faptului că ea  ,,reprezintă misterul prezenţei depline şi al lucrării celei mai eficente a lui Iisus Hristos în Biserică şi în lume”. De asemenea Părintele liturgist Ene Branişte ne prezintă Sfânta Liturghie ca ,,încoronarea şi desăvârşirea tuturor celorlalte slujbe prin care se aduce laudă şi mulţumire lui Dumnezeu”.

Sfânta Liturghie a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină când ,,a luat pâinea şi binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor săi zicând: Luaţi mâncati acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi multumind le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsă spre iertarea pãcatelor” (Mt. 26, 26-28). Sfinţii Evangheliști Marcu şi Luca precum şi Sfântul Pavel precizează că Mântuitorul a lãsat Bisericii porunca  de a săvârşi Sfânta Liturghie: ,,Să faceti aceasta întru pomenirea Mea!” (Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20, I Cor. 11, 22-25).

După pogorârea Duhului Sfânt, primii creştini, urmând porunca Mântuitorului, ,,stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (FA 2,42) adică în slujirea Sfintei Liturghii care, încă de la început, a fost centrul vieţii Bisericii, Taina actualizării lucrării mântuitoare a lui Hristos şi a unirii depline cu El.

Chiar dacă atunci slujba era mult mai simplă, ea cuprindea elementele esenţiale care se vor păstra până azi şi anume: adunarea în Biserică—(I Cor 11,18); învăţătura apostolilor, lecturi şi predici (I Tes 5 ,27; Col 4,16; FA 20,7,11; I Tim 4,13; I Cor 16,26) având în centru împărtăşirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvânt. Această parte se va dezvolta în Liturghia Cuvântului sau a catehumenilor; frângerea pâinii şi rugăciuni—este ceea ce se va numi, mai târziu, Liturghia Euharistică sau a credincioşilor. Astfel se împlineau actele principale făcute de Hristos la această Cină: a luat—aducerea darurilor de pâine şi vin (I Cor. 11 ,23 -26); 3; a binecuvântat—rugăciunile de mulţumire şi sfinţire a darurilor (I Cor. 14,16) rostite cu voce tare de întâistătătorul adunării euharistice la care credincioşii răspund cu ,,Amin”;  a frânt—fângerea propriu-zisă a pâinii prefãcută în Trupul lui Hristos; a dat—împărtășitea generală cu Trupul si Sângele Domnului. Putem spune că ,,în decursul veacurilor ea a evoluat de la simplitatea originară la bogăţia de azi, ca o creştere firească, expresie a lucrării Duhului Sfânt în Biserică “.

Pr. Elisei Drăghia


Comments are closed.