07.08.2018 – Păcatul şi consecinţele lui după învăţătura Ortodoxă

Omul ca şi persoană, creată de Persoana divină după chipul Său este înzestrată cu libertate. Conform definiţiei clasice, libertatea este legată de facultatea de a alege. Sfântul Maxim Mărturisitorul, afirmă însă contrariul: nevoia de a alege este premergătoare adevăratei libertăţi. Adevărata libertate, este un elan total orientat spre Dumnezeu, spre bine, fără a cunoaşte vreun semn de întrebare sau ezitare. Omul unit cu Dumnezeu, urmează binele în mod spontan, alegerea nu îi mai condiţionează libertatea. „În cea mai înaltă formă a sa, libertatea este o activitate care-şi produce propriile sale raţiuni urmând a le suporta. În mod asemănător, actul unui Sfânt depăşeşte orice preferinţă”. Astfel, că libertatea ca şi semn al puterii spirituale şi al sfinţeniei, nu este numai un dar, ci şi un rezultat al efortului propriu. Dăruindu-i omului acest dar, Dumnezeu dorea ca acesta să crească în libertatea sa, să şi-o întărească prin efort şi voinţă proprie. Porunca dată primului om, apela ea însăşi la libertatea acestuia, Dumnezeu cerându-i prin aceasta să rămână liber şi să crească în libertate.

Credința în istoricitatea păcatului strămoșesc și universalitatea urmărilor lui constituie, după Sfântul Apostol Pavel, premisa întregului edificiu dogmatic al soteriologiei creștine: „Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3, 22-23). De aceea textele biblice care descriu căderea primului om din harul dumnezeiesc și care atestă realitatea păcatului în lume au o importanță covârșitoare pentru înțelegerea predicii apostolice, căci toți credincioșii, fără deosebire, au nevoie de mântuire iar eliberarea a lor de sub povara păcatului poate fi dobândită numai prin însușirea roadelor întrupării, jertfei și învierii lui Hristos.

Realitatea păcatului strămoșesc și universalitatea urmărilor lui sunt atestate, sub diferite forme, de multe pericope și versete din Vechiul Testament. Mărturia biblică de la care pornesc și pe care o întăresc toate aceste texte este mărturia lui Moisi, primul aghiograf, din Facere 3, 1-24, unde apariția păcatului și intrarea lui în viața noastră sunt expuse ca petrecându-se în trei momente succesive; a) Adam și Eva, care primiseră de la Dumnezeu o fire bună și fuseseră înzestrați cu toate darurile spirituale și materiale, au fost avertizați în mod expres de către Creatorul și Stăpânul a toate că neascultarea lor de o poruncă prohibitivă le va aduce pierderea nemuririi trupești; b) Dar, lăsându-se influențați de sugestia rău voitoare a diavolului și dorind să ajungă fără efort moral la asemănarea cu Dumnezeu, ei au călcat această poruncă divină ( cf. Fac. 3, 1-8); c) Drept pedeapsă, Dumnezeu i-a izgonit din grădina Edenului, ei urmând să suporte toate consecințele păcatului în care au căzut, acestea fiind, după Sfinții Părinți, cosecințe ale pierderii harului divin.

Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat pradă disperării. Odată cu anunțarea pedepsei pentru călcarea poruncii, Dumnezeu a dat primilor oameni nădejdea mângâietoare a trimiterii unui Răscumpărător sau Mântuitor, care să-i scoată de sub stăpânirea păcatului și să-i scape de osânda morții: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15).

Precizarea naturii păcatului săvârșit de primul om a provocat din totdeauna numeroase discuții și controverse. Sfinții Părinți, urmați de majoritatea comentatorilor, văd din greșeala lui Adam un act de neascultare, constând din călcarea poruncii și socotesc că imboldul lăuntric al neascultării a fost trufia, păcat săvârșit întâi de îngerii Săi, înainte de facerea lumii văzute și sugerat omului de către diavol. Mâncând din ”pomul cunoștiinței binelui și răului” de care nu avea permisiunea să se atingă, Adam a călcat – cu voie liberă și cu deplină știință – porunca lui Dumnezeu.

Pr. Ion Murgilaşi


Atasate la articol:

pr_Ion_Murgilaşi_7-10
pr_Ion_Murgilaşi_7-10


Comments are closed.