20.09.2018 – Laudele bisericeşti

Biserica lui Dumnezeu este împodobită încă de pe vremea Sfinţilor Apostoli cu rugăciuni de laudă, slavă şi mulţumire adresate lui Dumnezeu. Acestea reprezintă o serie de slujbe care se săvârşesc în fiecare zi în mănăstiri şi de sărbători în unele biserici de enorieFiecare zi liturgică are însemnătatea ei, lagată de un anumit moment sau eveniment mai important din istoria sfântă a mântuirii sau de anumite persoane sfinte, care au avut un rol deosebit în acest sens.

Rugăciunea liturgică depăşeşte orice formă de particularism. Ea dă glas conştiinţei universale şi consfinţeşte adevărata legătură care trebuie să persiste între individ şi comunitate ca şi între mădular şi trup, şi anume, legătura dragostei creştineşti exprimată de perceptul evanghelic: ,,Să iubeşti pe aproapele, tău ca pe tine însuţi” (Matei XXII, 39).

Aceste rugăciuni sunt cunoscute sub denumirea de cele Şapte Laude, după cuvântul psalmistului: ,,De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale”(Psalmul CXVIII, 164).

Cele Şapte Laude ale Bisericii sunt:

- Vecernia (slujba de seară);

- Paverceniţa (rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare);

- Miezonoptica (rugăciunea de la miezul noptii);

- Utrenia (slujba de dimineaţă);

- Ceasurile – în număr de patru (I, III, VI, IX), reprezentând rugăciunea de la începutul celor patru sferturi ale zilei. Utrenia şi Ceasul I sunt socotite o singură Laudă, de aceea avem şapte Laude şi nu opt.

Serviciul divin public al fiecărei zile liturgice a fost întocmit în aşa fel de către Sfinţii Părinţi, încât să  amintească şi să simbolizeze zilnic toată iconomia mântuirii, de la cele mai îndepărtate începuturi ale ei (creaţia lumii şi a omului) şi până la sfârşitul lumii.

Temeiuri biblice ale Laudelor bisericeşti

În Psalmul LIV, 19 se spune: ,,Seara şi dimineaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga şi El va auzi glasul meu” – avem temei pentru Vecernie, Utrenie şi Ceasuri.

În Psalmul VI, 6 avem temei pentru Pavecerniţă: ,,Spăla-voi în toate nopţile mele patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu”, iar în Psalmul CXVIII, 62, avem temei pentru Miezonoptică: ,,În miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc, pentru judecăţile Tale cele drepte”.

Împărţirea Laudelor bisericeşti

După timpul din zi în care se săvârşesc, slujbele care alcătuiesc serviciul divin public al unei zile liturgice se pot împărţi în trei cicluri sau grupe, formate fiecare din câte rtei slujbe, şi anume:

- ciclul întâi, în care intră Ceasul al IX-lea, Vecernia şi Pavecerniţa, alcătuieşte rugăciunea de seară;

- ciclul al doilea, în care intră Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul întâi, alcătuieşte rugăciunea de noapte şi de dimineaţă;

- ciclul al treilea, în care intră Ceasul al III-lea, Ceasul al VI-lea şi Liturghia (sau Obedniţa – atunci când nu se face Liturghie), alcătuieşte rugăciunea din timpul zilei.

Gruparea aceasta a slujbelor zilnice într-o triplă triadă de slujbe, adică în trei etape sau momente de rugăciune din timpul zilei, formate fiecare din câte trei slujbe, are şi o semnificaţie trinitară: ea s-a făcut pe de o parte în cinstea şi spre slava Sfintei Treimi, iar pe de alta, după asemănarea celor nouă cete îngereşti, împărţite în triade de câte trei cete, care-L laudă necontenit pe Dumnezeu şi pe care Biserica le imită în acest chip.

Generalizarea tuturor celor Şapte Laude în canonul oficial al cărtţlor de slujbă nu s-a făcut dintr-o dată peste tot. Definitivarea şi uniformizarea rânduielii de slujba a celor Şapte Laude, a fost realizată prin tiparirea Ceaslovului, începand cu ediţiile slave de la sfârşitul secolului XV şi cea greacă de la începutul secolului XVI.

Rânduiala din prezent a Laudelor bisericeşti este rodul unei evoluţii dinamice, la care au contribuit personalităţile centrele şi curentele teologice din perioada bizantină.

Cele şapte Laude simbolizează şapte mari evenimente din viaţa Mântuitorului:

- Vecernia simbolizează momentul pogorârii Mântuitorului de pe cruce şi punerea Lui în mormânt nou, de care Iosif şi Nicodim, dar şi momentul sfânt al Cinei celei de Taină;

- Pavecerniţa simbolizează tânguirea Maicii Domnului, când a plâns după ce Mântuitorul a fost pus în mormânt;

- Miezonoptica simbolizează momentul rugăciunii Mântuitorului în gradina Ghetsimani;
- Utrenia redă episodul în care Mântuitorul a fost prins în gradina Ghetsimani şi când toţi Apostolii L-au părăsit şi au fugit, iar El a rămas singur în mâinile celor fără de lege;

- Ceasul I este momentul când L-au dus pe Hristos la Ana şi la Caiafa, după ce L-au prins, după miezul nopţii, către ziuă;

- Ceasul al III-lea simbolizează atât momentul condamnării la moarte a Domnului, cât şi pogorarea Sfântului Duh în chip de limbi de foc peste Sfinţii Apostoli;

- Ceasul al VI-lea corespunde cu momentul răstignirii Mântuitorului pe crucea de pe Golgota, între cei doi tâlhari;

- Ceasul al IX-lea simbolizează momentul înfricoşat în care Mântuitorul îşi dă duhul pe cruce.

Partea întâi din slujba fiecărui Ceas ,,înfăţişează Vechiul Testament sau preînchipuirea mântuirii noastre, iar partea a doua reprezintă Noul Testament, adică împlinirea şi realizarea profeţiilor preînchipuitoare” (Arhiereul Ghenadie, Liturgica sau explicaţia serviciului divin, Bucureşti, 1977, p. 53).

Pr. Ion Guţă


Atasate la articol:

Laudele bisericeşti
Laudele bisericeşti


Comments are closed.