16.10.2018 – Importanța și necesitatea postului în viaţa creştinului

Respectarea posturilor este o datorie a fiecărui creștin. Postul întreg, adevărat și desăvârșit nu este doar trupesc, ci și sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare și totodată de mâncări. Așa ne îndeamnă Biserica prin cântările ei din slujbele Postului Mare: „Să postim, post primit, bineplăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat și bineprimit”.

Postul este o invitație de a investi, mai mult decât de obicei, energie fizică în cele spirituale prin rugăciune, milostenie, lecturi duhovnicești. Pe perioada posturilor, se consideră necesar să se acorde o atenție sporită de către credincioși rugăciunilor de acasă adică mai multe și mai dese decât de obicei. Sfinții Părinți numeau postul fără rugăciune ca fiind ”postul demonilor” deoarece demonii nu mănâncă datorită naturii lor corporale dar nici nu se roagă.

Sfinții Părinți, de asemeni, laudă și recomandă postul cu stăruință. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalță şi îl uşurează”. Referindu-se la cetatea ninivitenilor și la pocăința acestora adaugă Sfântul Părinte: „Ceea ce n-a putut porfira, a isprăvit veșmântul cel de pocăintă, iar ce n-a putut coroana, a putut cenușa. Așadar, vezi cât de adevărat este ceea ce zic eu, că cineva nu trebuie să se teamă de post, ci să se teamă de viața cea desfătată, de lăcomie și de îmbuibare, îndoparea și îmbuibarea au zguduit cetatea Ninivei și au dus-o aproape de pieire. Postul însă iarăși a întărit cetatea”.

Postul, fie că este de o zi fie de mai multe zile, fie că este ajunare sau post ascetic este expresia stării de așteptare și pregătire. În acest sens postul este întotdeauna pus în legătură cu așteptarea unirii cu Hristos prin Taina Sfintei Împărtășanii, primind astfel carater euharistic. Este ”o călătorie, un pelerinaj” spre această bucurie sfântă, iar acestă bucurie face tristețea postului să fie una ”strălucitoare” iar ostenelile o ”primăvară duhovnicească”. În pragul împărtășirii se trăiește un moment de totală lepădare de sine  pentru a-I face loc lui Hristos.

Pr. Nicolae Bacu


Comments are closed.