16.10.2018 – Valoarea spirituală a mărturisirii păcatelor

Această Taină, după cum ne spune părintele Stăniloae, este una a comunicării celei mai intime și sincere între penitent și preot, sau chiar o Taină a comuniunii între ei – preotul pătrunzând în sufletul penitentului, care i se deschide de bunăvoie. Prin Taina Botezului și cea a Mirungerii i s-au iertat primitorului păcatele prin simpla mărturisire a credinței și angajare la păzirea ei. Taina Pocăinței se săvârșește cu un om care a dovedit că nu a conlucrat cu harul Botezului, el trebuie să explice din ce motive a căzut și care sunt slăbiciunile lui, pentru a fi vindecat. Prin căință și prin făgăduința de a nu mai păcătui trebuie să arate apoi o angajare cu mult mai hotărâtă în a combate slăbiciunile. Pentru ”recidiviști” mijloacele de remediere a slăbiciunilor trebuie aplicate cu și mai multă strictețe, Taina neavând ca efect remedierea durabilă a omului și nefăcându-l iarăși un om cu adevărat nou.

Penitentul trebuie să manifeste o încredere în preot ca în nici un alt om și să aștepte de la el sfat, ajutor și dezlegare. Pentru aceasta, preotul, pe lângă autoritatea lui de reprezentant văzut al lui Dumnezeu și o apreciabilă autoritate morală, trebuie să-și însușească și o bună cunoaștere a modului în care se pot lecui diferitele slăbiciuni omenești. Nici cei ce au cunoștiințe bogate de ordin psihologic și psihiatric nu-l pot ajuta pe om așa cum îl ajută un preot, pentru că omul are nevoie și de încrederea într-un ajutor dumnezeiesc.

Prin Taina Spovedaniei, penitentul și preotul, se leagă într-o prietenie unică; sufletele lor se ating și vibrează. Aceasta e comuniunea maximă care se poate realiza cu un om. E Taina restabilirii comuniunii depline între un credincios și preotul ca organ văzut al lui Hristos, e Taina readucerii penitentului în comuniune cu Hristos și cu Biserica. În această relație este prezent în mod nevăzut, dar transparent și simțit în mod tainic, Însuși Hristos, în fața căruia amândoi se simt răspunzători. Taina aceasta îi înalță din planul sufletesc în planul duhovnicesc în care lucrează Duhul Sfânt, de aceea se spune că lucrarea preotului este o lucrare de ”duhovnicie”.

Pr. Nicolae Bacu


Comments are closed.