07.11.2018 – Doctorul sufletelor şi a tot trupul

Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Doctorul „sufletelor şi a tot trupul”. El a venit în lume ca pe oameni să-i vindece de „toată boala şi toată suferinţa”, neezitând niciodată să-i uşureze de bolile şi neputinţele lor trupeşti pe cei ce-L rugau. El n-a văzut în ele o durere necesară şi a dat pildă în ce priveşte atitudinea pe care se cuvine să o adoptăm împotriva lor. El nu ezita niciodată să se prezinte oamenilor ca doctor: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi” (1); „acesta, neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat” (2). În acest sens, Sfinţii Părinţi şi în întreaga tradiţie a Bisericii au grijă să-L prezinte atât ca „Doctor al trupurilor” cât şi ca „Doctor al sufletelor”. Dar, Mântuitorul Hristos a lăsat Apostolilor Săi toată puterea Lui de vindecare asupra oamenilor, și sufletească și trupească. Le-a trimis Duhul Sfânt, dându-le misiunea de a propovădui Evanghelia și Calea mântuirii: pocăința și credința ,,cea lucrătoare prin iubire” (3) în Iisus Hristos. Așadar, în Ortodoxie, vestirea Evangheliei și vindecarea trupească și sufletească sunt nedespărțite. Vestitorii Evangheliei sunt oameni vindecați, prin prezența harului divin în ei, care iradiază și celorlalți. Sfinții Părinți compară Biserica Dreptmăritoare a Mântuitorului cu scăldătoarea Vitezda, în care toți cei ce intră în ea prin Botez primesc vindecarea deplină prin curățirea de patimi. Dumnezeu ne dă harul Său vindecător după măsura intensificării noastre iubitoare cu Mântuitorul Hristos, dătătorul harului: ,,din plinătatea Lui noi toți am luat har peste har” (4). Vindecarea omului vine ca un dar de la Dumnezeu, ca rod al iubirii. ,,Demersul vindecării în Ortodoxie necesită un progress moral din partea omului, o conștientizare a prezenței și a lucrării lui Hristos în noi și între noi” (5).

Harsimele și darurile duhovnicești, ca lucrări minunate ale Duhului Sfânt în Biserică, prelungesc viața și iubirea dumnezeiască între oamenii uniți în aceeași credință dreaptă și apostolică. Sfinții care s-au învrednicit de darurile dumnezeiești, nu le opresc doar pentru ei, ci le revarsă și semenilor, ajutându-i și întărindu-i în urcușul duhovnicesc și în creșterea spirituală. Fiecare dar și fiecare harsimă se dă sfinților spre folosul și zidirea întregii Bierici și spre sporirea iubirii între credincioși în același Duh Sfânt și Iubitor. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră harisma tămăduirii bolilor o consecință a dragostei. Iar despre aceasta scrie: ,,cel care a ajuns la iubirea natural de oameni, după înlăturarea totală a iubirii păcătoase de sine, primește darul vindecărilor” (6). O astfel de harismă a primit și cuviosul Paisie Aghioritul. A tămăduit pe mulți care sufereau de boli incurabile, cancer, leucemie, boli de inimă, paralizie, orbire. De obicei, cunoștea de mai înainte problema și evoluția ei. Dacă vedea credință la bolnav și că vindecarea nu-l va vătăma duhovnicește, numai prin cuvintele: ,,Nu ai nimic, ești bine”, bolnavul pleca sănătos. Uneori îi însemna pe bolnavi cu Sfintele Moaște și îi ungea cu untdelemn de la candela Maicii Domnului (7).

Note:

  1. Marcu 2,12.
  2. Matei 8,16-17.
  3. Galateni 5,6.
  4. Ioan 1,16.
  5. Ieromonah Adrian Făgețeanu, op. cit., p.93.
  6. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scolia 3 la Răspunsul 59 către Talasie, în Filocalia, vol. 3, ediția 1994, p.329.
  7. Ieromonahul Isaac, Viața Cuviosului Paisie Aghioritul, Ed. Evanghelismos, București, 2005, p.600.

Pr. Cristian Grecu


Atasate la articol:


Pr_Cristian_Grecu_2_Doctorul-sufletelor-şi-a-tot-trupul_2


Comments are closed.