25.07.2019 – SPOVEDANIA PREOTULUI ŞI A CREDINCIOŞILOR (2)

Slujitorii Bisericii sunt cei care trebuie să fie modelul de urmat,dată fiind măreţia slujirii la care au fost chemaţi.  Molitfelnicul  evidenţiază acest fapt,învătând toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări şi preoţi şi arhierei şi nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă,pentru că toţi am greşit şi greşim şi suntem datori să ne pocăim. Sfântul Apostol Iacov spune : ,, Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi vă rugaţi unul pentru altul,ca să vă tămăduiţi.”(Iacov V,16)  (7).

         Asemenea altor Taine, Spovedania nu este condiţionată de date sau timpuri fixe din cursul anului sau din viaţa creştinului. Practicarea deasă înseamnă curaţirea continuă şi neîncetată a patimilor şi a greşelilor noastre. Sfântul Ioan Gura de Aur spune cu privire la aceasta:,, Dacă greşeşti în fiecare zi,pocăieşte-te în fiecare zi”. Dacă săpunul şi apa sunt inevitabil esenţiale pentru curăţirea trupului,care datorită muncii depuse devine murdar şi implică curăţire pentru a dobândi un miros plăcut,cu atât mai mult şi de neegalat este necesară curăţirea sufletului prin baia mărturisirii.

 

Mărturisirea Preoţilor

 Arhiereii,succesorii direcţi ai Sfinţilor Apostoli ,şi preoţii,ca împuterniciţi ai episcopilor,oficiază Taina Spovedaniei. Indiferent de vrednicia sau nevrednicia acestora,harul lui Hristos lucrează prin ei . Sfântul Ioan Hrisostom mărturiseşte: ,, Dumnezeu nu hirotoneşte pe toţi,însă lucrează prin toţi”. Putem spune că ,înduhovnicirea clericului care a primit hirotonisirea întru duhovnic,cât şi a celorlalţi,ţine ,în primul rând,de ce a urmărit candidatul în momentele ante şi premergătoare  ridicării în treapta de preot. Dacă dorinţa sa a fost aceea de a urca pe scara valorilor creştine înseamnă că a căutat preoţia liturgică pentru a ajuta poporul şi totodată ,preoţia duhovnicească –piedestalul preoţiei liturgice pentru a trece în veacul viitor în rândurile sfinţilor.

         O viaţă închinată Jertfei Hristice ,acesta este idealul pe care ar trebui să-l urmărească duhovnicul. Şi cum oare altfel am putea să fim slujitori ai harului dumnezeiesc dacă nu trăim,,în” şi ,,pentru Hristos”, modelul unic al sfinţeniei şi al dragostei creştine. Pilda vie de urmat,mai ales în cazul terapeutului,al celui chemat să înduhovnicească şi să se înduhovnicească,este concretizată prin felul simplu şi de netăgăduit al sfinţilor. Avem exemple demne, care lucrează peste veacuri asupra identităţii ortodoxe. Sfinţii brâncoveni fac vizibilă posibilitatea trecerii oamenilor din rândul simplilor muritori ,în rândul sfinţilor din calendar. Acest sacrificiu se întemeiază pe jertfă ,începe şi se continuă printr-o actualizare permanentă în taina mărturisirii.

         Este clar faptul că modurile de a ajunge la sfinţenie sunt diferite. Însă,dacă multi sau mântuit prin mucenicie,spovedania este cea mai uşoară cale spre Hristos( Ex: tâlharul de pe cruce- atât de usor, în ultimele minute de viată).

         Trecerea personală a preoţilor pe la scaunul spovedaniei constituie un imperativ categoric. Clericii oficiază Sfânta Liturgie şi Sfintele Taine. Primirea Jertfei Euharistice, în mod constant ,implică o stare de curăţire trupească şi sufletească continuă ,,ca să poată dobândi ceea ce ei în genere cer de la Dumnezeu”(Canonul 13 Trulan).

         Săvârşirea Sfintei Liturghii-Jertfa supremă a cultului divin,îl angajează pe preot într-un act perpetuu al mărturisirii personale. Sfântul Simeon al Tesalonicului accentuează obligaţia mşrturisirii pentru clerici spunând:,, Noi,atât arhierei cât şi preoţi,neîncetat,cu luare aminte,cu umilinţă şi cu spovedanie săvârşind Sfânta Liturghie,să ne împărtaşim cu înfricoşătoarele taine”.

         Dacă unui creştin i se pune în vedere să nu depăşească 40 de zile fără a se spovedi ,în vederea împărtăşirii, cu atât mai mult se cere acest lucru clericului.

         Fiind reprezentantul unei elite sufleteşti,ca ales şi purtător,prin excelenţă,de har,preotul este desemnat de Mântuitorul ca fiind,,lumina lumii” şi ,,sarea pământului”. Astfel,obligaţiile sale în revizuirea conştiinţei,înaintea scaunului mărturisirii,conchid o serie de îndatoriri în plus faţă de stările obişnuite ale unui credincios. Viaţa personală a acestei categorii va fi într-o continuă calificare spre virtute şi perfecţiune,pentru a atinge un nivel religios şi moral superior creştinilor obişnuiţi. Dacă în cazul creştinului rugăciunea se va desfăşura pentru împlinirea unui raport viu cu divinitatea,pentru preot aceasta va fi continuă şi stăruitoare. Dacă pentru aceleaşi păcate penitentul primeşte epitimii de îndreptare în vederea reintegrării sale ,mai târziu, în comuniune, pentru clerici , sancţiunea poate duce până la decăderea din treaptă. Acest motiv constituie una dintre cele mai grele sarcini care îl pot propulsa pe cleric la urcarea sau coborârea pe scara valorilor duhovniceşti. Perfecţiunea spirituală,rugăciunea regulată şi întărirea raportului cu divinitatea,sunt atribute care vor face parte integrată din viaţa şi activitatea preotului.

Pr. Gheorghe Marius Drugă,

Parohia Zorleasca, Protoieria Slatina I, Olt

 


Comments are closed.