10.09.2019 – Unde este Dumnezeu?

Nu este o întrebare pe care și-o pun copiii, cu mintea și curiozitatea iscoditoare. Este o întrebare firească și nu are nimic nepios; și-au pus-o oamenii din totdeauna și și-au pus-o chiar și credincioșii și nu numai din sentimnte de îndoială. După primele zboruri ale omului în cosmos, astronautul sovietic Iuri Gagarin declara plin de trufie și ironie: ”Cât am zburat cu Sputnikul în cer, nu am întâlnit nicăieri pe Dumnezeu. Dacă El ar exista, ar fi trebuit să-L văd, dar nu L-am găsit nicăieri, nici pe El, nici raiul, așa cum zic creștinii”. Afirmația acestui astronaut era desigur conformă doctrinei oficiale sovietice, care făcuse din ateism, o problemă de stat. În revistele sovietice apăreau, tot atunci, caricaturi înfățișând pe Dumnezeu, sub chipul unui bătrân gârbovit, căruia o rachetă cosmică, avându-l pe Gagarin la bord, îi smulgea aureola.

           Într-adevăr, unde este Dumnezeu? Asupra acestei întrebări, Biblia nu ne lasă fără răspuns, iar razele pe care ea ni le trimite, aduc deplină lumină pentru credința noastră și înțelegerea acestei taine. Mai întâi ea ne vorbește despre veșnica sete a oamenilor după Dumnezeu, de a-L găsi, de a-L atinge, adică de a ajunge la deplina certitudine a prezenței Lui în noi și în lume. Apostolul Pavel, referitor la această aspirație, la Atena, în fața areopagului înțelepților, spunea: „oamenii năzuiesc ca să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi și L-ar găsi; deși El nu este departe de noi”. Apostolul Pavel, duce mai departe aceste gânduri, într-o adevărată revelație: „Căci în El trăim, ne mișcăm și suntem” (Fapte, 17, 27-28). Ideea e că Dumnezeu este pretutindeni, o exprimă inspirat și cuprinzător psalmii, într-o profundă formulare: „tu mă înconjori și pe dinainte, și pe dinapoi, Tu mă înconjori din toate părțile” (Psalmul 38,5). Iată deci, că deși mintea nu-L poate cuprinde și cerurile cerurilor nu-L pot încăpea, Dumnezeu este totuși aproape de noi și atât de ușor de găsit, căci pe El îl găsim chiar în noi înșine.

            La întrebarea Unde este Dumnezeu „Mântuitorul adresându-se femeii din Samar, lângă acea fântână, numită puțul lui Iacov, de la marginea cetății Sihar, a răspuns: duh este Dumnezeu” (Ioan 4, 24). Din acest dezvăluiri ale Sfintei Scripturi, rezultă marele adevăr că, după cum există o lume materială, în care îi este dat să trăiască omului, mai există dincolo de aceasta o lume spirituală nevăzută, care ne învăluie de pretutindeni. Această lume nevăzută este lumea lui Dumnezeu (Psalmul 30; 24; 28; 96). Această lume este lumea spiritului și este dincolo de timp și spațiu, iar Dumnezeu, ființă atotputernică, desăvârșită și veșnică, este mai presus de toate, fiind totul în toate (Efeseni, 1, 23).

      Ca un zid de netrecut, între cele două lumi, a spiritului și cea a timpului și spațiului, este materia, căreia îi aparține tot ce cade sub cele cinci simțuri ale omului. Acest zid este numai pentru noi oamenii, îmbrăcați în haina de pământ a trupului, acest zid nu este și pentru Dumnezeu. Cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos în parabola cu bogatul și săracul Lazăr, se referă la cest abis între lumea văzută și nevăzută. „Între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei ce voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.” (Luca 16, 26). Dincolo de acest zid despărțitor începe împărăți Duhului, având o altă dimensiune, care se numește infinitul, infinitul lui Dumnezeu și al veșniciei. În această lume se poate pătrunde numai prin credință, care constituie cel de al șaselea simț al oamenilor.

     „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17,21).

     „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2, 9).   

 

                                                                     Preot Ion Cristian Morlova

 


Comments are closed.