17.09.2019 – Lucrarea mărturisitoare a Sfântului Efrem

Scriitorul Metafrast mărturisește și descrie foarte frumos un moment din viața Sfântului Efrem care, întâlnindu-se cu o femeie filo-apolinaristă, i-a defăimat acesteia printr-o minunată lucrare scrierile pe care însăși Apolinarie i le încredințase spre păstrare. Acest eveniment este relatat de Metafrast după cum urmează : „Apolinarie, cel ce a grăit multă nedreptate şi a izvodit toate spre răsturnarea credincioaselor dogme, încredinţase unei femei scrierile sale, care femeie slujea voiei aceluia şi dezmierdărilor lui. Deci, de aceasta înştiinţându-se Efrem, care avea trebuinţă de înţelepciune, s-a prefăcut în chipul unuia din cei ce cugetă caApolinarie, şi se apropia către păzitoarea cărţilor, prefăcându-se că-i aduce binecuvântare şi că se împrieteneşte cu acea femeie, pe când lipsea Apolinarie. Şi de vreme ce femeia se încredinţase acum cu totul cum că Efrem este ucenic al lui Apolinarie şi din ceata păgânătăţii lui, s-a rugat ei ca să i se dea lui scrierile dascălului, „ca să pot, zicea el, să mă lupt cu ereticii”. Iar ea amăgindu-se prin acest înţelept meşteşug, i-a dat în mână cărţile, rugându-l a le înapoia grabnic. Deci, Sfântul Efrem, amăgind ca şi Iacov pe Isav şi luând dreptul de întîi-născut, cu vitejie a ţintit pe pierzătorul. Căci, deschizând cărţile şi pe fiecare din file despărţindu-le, şi cu clei de peşte ungându-le pe toate, şi una cu alta împreună lipindu-le, şi ţinându-le mult timp cu mâna şi strângându-le, încât toate una să le facă, cu lipirea uneia de alta, aşa că nici una de alta să nu poată să se dezlipească sau să se rupă, le-a dat înapoi femeii. Iar ea luându-le şi necercetându-le, nici deschizându-le, şi văzând că erau bine pe din afară, s-a mulţumit cu aceasta. Deci, a ţinut câtva timp cărţile la dânsa; apoi a chemat pe Apolinarie la vorbă cu credincioşii, după sfatul dumnezeiescului Efrem, care ştia necuvioasele cărţi ce lucrase acela.

Deci, Apolinarie era chemat ca să vorbească cu viteazul apărător al cuvântului. Însă Apolinarie, fiind obosit şi de bătrâneţe şi de răutăţile cele multe, el s-a lepădat de vorbă, iar către ale sale cărţi îndată a căutat şi pe acestea a poruncit să i le aducă, „că acestea, zicea el, îmi vor sluji mult”. Pentru aceasta, luând una din cărţi, încerca a o deschide. Iar după ce a văzut că nu se dezlipeşte nici o filă, a cerut altă carte, care asemenea era lipită. Atunci, în multă nedumerire căzând, şi de mâhnire umplându-se cu sufletul, cum şi de ruşine, s-a risipit sinodul, iar mai pe urmă chiar şi Apolinarie rău a pierit…” (Protosinghel IOAN Filaret, op. cit., pp. 34-35).

Un manuscris din secolul VII (SINAI SYRIACUS 10), ne oferă o clasificare a tuturor imnelor efremiene inventariind o colecție alcătuită din 598 de imne grupate în 9 tomuri (Ioan I. ICĂ jr., Sfântul Efrem Sirul – imnele păresimilor, azimelor, răstignirii și învierii, traducere, ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 7). Izvoarele mărturisesc că au mai rămas peste 400 în care se expune învățătura creștină.

În ceea ce privește apologetica creștină a Sfântului Efrem care reiese din opera sa, trebuie să menționăm mai întâi de toate de așa-numitele memre (predici în versuri, scrise pe la 363) și despre madrashe (poemele lirice sau rugăciunile cântate). Dintre acestea vom aminti după cum mărturisește și Prof. Brock :

  • Șase memre despre credințăașezate deobicei printre primele sale lucrări și care reprezintă o critică la adresa ereticilor și iudeilor;
  • Memre împotriva lui Bardesanes – acesta a fost unul dintre inițiatorii gnosticismului sirian care a trăit între secolele II – III d. Hr. ;
  • Memre despre mustrare ;
  • Madrashe despre credință – fac parte din cea mai mare colecție (87), fiind incluse în faimosul grup de cinci poeme despre Perlă și Simbolismul ei (81-85) și au un caracte hristologic și trinitar ;
  • Madrashe împotriva lui Iulian Apostatul – această colecție este alcătuită din 4 madashe care se referă la moartea împăratului Iulian în campania din Impeiul Persan din 363; evenimentul a fost văzut de Sfântul Efrem drept pedeapsă pentru apostazia sa și pentru faptele rele îndreptate împotriva creștinilor ;
  • Madrashe împotriva ereziilor – sunt în număr de 56 și sunt îndreptate direct împotriva învățăturii lui Marcion, Bardesan și Mani și se presupune că au fost scrise în ultima parte a vieții Sfântului Efrem când a stat la Edessa ;
  • Scrisorile către Hypatius și Domus împotriva ereziilor – în care respinge doctrina fatalistă a gnosticismului și fatalismul maniheic .

Sfântul Efrem se folosește în mod frecvent de stilul său apologetic și reușește prin aceasta să se dovedească a fi un aprig apărător al învățăturii ortodoxe împotriva ereticilor arieni  care nesocoteau dumnezeirea Fiului și deoființimea Sa cu Tatăl. Părintele Apostolache mărturisește în lucrarea sa că Sfântul Efrem alături de Afraate reușesc să dovedească întregii creștinătăți că metoda lirică pe care au uzitat-o cei doi a avut un impact deosebit în contextul vreumurilor petrecute sub autoritatea Primului Sinod Ecumneic. Astfel, la fel cum Arie a răspândit eresul său cu ajutorul liricii și muzicii filosofice, tot așa a reușit și Sfântul Efrem să contracareze și chair ba mai mult, să aducă spre lumină adevărata expunere apologetică a credinței despre Fiul Căruia I Se cuvine aceeași închinăciune precum I Se aduce și Tatălui.

Apologia Sfântului Cuvios Efrem Sirul adună de fiecare dată laolaltă repere și argumente din Vechiul și Noul Testament pentru ca puterea de expunere și mărturisirea adevărului de credință să fie receptat în mod corect de către toți creștinii epocii sale.

În cadrul tradiției bisericii, Efrem demonstrează că poezia este  un mijloc adecvat pentru teologie, și chiar superior în multe feluri discursului teologic. În plus, el încurajează citirea Sfintei Scripturi într-un mod care își are rădăcinile mai mult în credință decât în analiza critică.

Sfântul Efrem se dovedește fără doar și poate unul dintre prețioșii și veritabilii scriitori și apologeți ai primelor veacuri creștine în care religia creștină își căuta în diverse pesonalități apărarea și sprijinul împotriva ereziilor. Putem afirma în acest sens că Sfântul Efrem a reușit alături de alte mari personalități orientale, și nu numai, să contureze adevărata învățătură care să reprezinte pentru credincioși dreptarul ortodox al religiei creștine.

            Pr. Iulian Diţă


Comments are closed.