Dumnezeu l-a îndemnat pe Moise să urce pe Muntele Sinai unde i-a scris pe o piatră cu mâna sa. Tocam de aceea cuvântul lege în limba ebraică poartă numele de ,,yarah” care este un verb ce înseamnă cel care scrie cu mâna. Aici, Moise nu a fost singur, ci împreună cu fratele său şi cu cei 70 de bătrâni ai poporului: „Numai Moise singur să se aproprie de Domnul, iar ceilalţi să nu se aproprie; poporul de asemenea să nu se suie cu el!” (Ieşire 24,2).
După ce au coborât de pe munte, Moise a prezentat întregului popor, susţinut fiind de cei care fuseseră de faţă şi întregul popor a acceptat toate acestea iar conducătorul lor le-a fixat în scris: „A venit deci Moise şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi legile. Atunci a răspuns tot poporul într-un glas şi a zis: Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta. Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului. Şi el, sculându-se dis-de-dimineaţă, a zidit jertfelnic sub munte şi a pus doisprezece stâlpi, după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Ieşire 24, 3-4).
Printre multe altele, Avraam a primit de la Dumnezeu o serie de porunci cum ar fi legea tăierii împrejur sau citcumciziunea. Acest legământ purta valoarea unei semnături din ziua de astăzi a unui contract între două părţi iar părţie implicate în ceea ce dezvolt eu în această lucrare este Dumnezeu şi poporul evreu
După cum ne relatează şi cartea Facerea, Avraam a primit de la Dumnezeu porunca tăierii împrejur sau circumciziunea, ca semn al Legământului. Acest semn se practică şi azi la toţi pruncii de parte bărbătească, în ziua a opta după naştere (Pr. Prof. Dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, p. 65). Netăierea împrejur era socotită ca rupere a Legământului şi cel netăiat împrejur era îndepărtat de popor. Prin acest semn evreii au devenit popor ales, consacrat lui Dumnezeu. Tăierea împrejur a prefigurat botezul creştin după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Tot în El aţi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de om, prin dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii întru tăierea împrejur a lui Hristos” (Col. 2,11).
Circumciziunea este un act de cult instituit de Dumnezeu ca semn al legământului încheiat cu patriarhul Avraam pe când acesta avea vârsta de 99 ani. Acest legământ care se încheie în tre Dumnezeu şi Avraam ca reprezentant al poporului de pe acum ales, însemna că Avraam devine tată a multe neamuri, căci cuvântul propriu ,,Avraam” se poate traduce prin „tatăl mulţimii”. Această circumciziune însemna îndepărtarea prepuţului cu un cuţit. Cei care nu făceau această operaţie erau pedepsiţi cu moartea căci se considera că au încălcat legământul pe care strămoşul Avraam l-a făcut cu Dumnezeu.
Circumciziunea nu era o practică specifică israeliţilor, ci ea apare şi la egipteni, fenicieni, etiopieni sau unele triburi din Africa. Informaţia potrivit căreia circumciziunea ar proveni de la egipteni, ne vine tocmai de la părintele istoriei care este Herodot, lucru confirmat şi de fragmentele pe care le scrie Iosif Flaviu. Acest semn al circumciziunii reprezintă distincţia ce există între poporul evreu şi popoarele păgâne. Doar prin acest semn al legământului cel care accepta intra în comunitatea lui Israel.
După ce am citit şi am aprofundat mai cu deamănuntul Pentateuhul, am constatat că această practică ce a fost impusă de Dumnezeu şi Avraam nu are originea la egipteni şi nici măcar avraam nu a împrumutat această practică de la aceştia. Mergând pe firul acestei probleme şi cercetând, am găsit că Teodoret de Cir a găsit informaţia potrivit căreia Iosif Flaviu, ar fi spus că ar fi preluat această practică de la arabii descendenţi din Ismael.
Pr. MN Ivăncescu