28.09.2019 – Sfinţii Părinţi despre Taina Botezului

Sfântul Nil Sinaitul spune despre Taina Sfântului Botez că prin botez se dă posibilitatea tuturor în mod egal să le fie iertate păcatele. Harul Duhului însă în măsura credinţei şi a curăţirii antecedente. Prin urmare, luăm acum prin botez pârga Duhului Sfânt iar renaşterea este pentru noi începutul unei alte vieţi, pecete, talisman şi luminare.

Ce folos că omul se botează dar e posibil să se reîntoarcă iarăşi la păcate? De aceea sfinţii trag un semnal de alarmă celor care s-au botezat să nu se întoarcă la cele de dinainte. Primul botez a fost potopul pentru curmarea păcatului.

Al doilea, botezul prin mare şi nori, căci norul este simbolul Duhului, iar marea simbolul apei.

Al treilea botez este botezul legii vechi, căci tot cel necurat se spală cu apă, ba încă îşi spală şi hainele şi astfel intră în tabără.

Al patrulea botez este botezul lui Ioan, care a fost introductiv şi conducerea la pocăinţă pe cei botezaţi ca să creadă în Hristos.

Pentru Sfântul Apostol Pavel, Taina Sfântului Botez este începutul şi sfârşit, eliberare şi corporare, acţiunea lui primind putere din moartea şi învierea lui Hristos omorând omul cel vechi, distrugând trupul păcatului şi dezbrăcându-l de trupul lui de carne (Paul Evdochimov, op. cit., p. 201).

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Botez ca fiind actul scufundării în apă şi a ieşirii din ea nu reprezintă altceva decât coborâre la iad şi ieşire din acest loc (Ierom. Veniamin micle, Cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Taine în Biserica Ortodoxă, „Ort.”, 1972, nr. 4, p. 548).

Sfântul Ambrozie al Milanului spune: „Deschideţi-vă urechile şi bucuraţi-vă de mireasma cea bună a vieţii veşnice revărsată asupra voastră prin darul Botezului. Ce altceva îmvăţăm zilnic în această taină, decât că vina este luată de ape şi că greşeala se şterge cu ele, însă evlavia şi nevinovăţia rămân pururi ocrotite? De aceea ţi s-a spus dinainte ca să nu crezi numai ceea ce vezi, pentru ca nu cumva să spui şi tu: aceasta este oare cea mai mare taină, pe care ochiul n-a auzit-o şi la inima omului nu s-a suit? Văd apele pe care le vedeam în fiecare zi, au să mă curăţească pe mine aceste ape în care adesea am coborât şi niciodată nu m-am cărăţat? Ia la cunoştiinţă de aici că apa nu curăţeşte cu Duhul. De aceea ai citit că la botez cei trei martori sunt una: apa, sângele şi Duhul, iar dacă scoţi pe unul din acesta, taina Botezului nu mai rămâne în picioare. Căci ce este apa fără crucea lui Hristos? O materie obişnuită, fără nici o putere pentru taină” (Sfântul Ambrozie, op.cit., p. 13).

A primi botezul înseamnă să te naşti întru Hristos, să începi o viaţă nouă sau să fi adus la viaţă din nimic. Despre aceasta ne putem asigura cu destule mărturii. În primul rând în ordinea în care creştinul primeşte Sfintele Taine, căci Botezul este taina cea dintâi pe care o primim ca una înaintea celorlalte, ne sădeşte în suflet viaţa cea nouă. În al doilea rând în numirile care se dau acestei taine, iar în al treilea rând în slujbele şi cântările care se săvârşesc deodată cu botezul. Cei prin mijlocirea botezului au fost aduşi la o nouă viaţă care o avuseseră încă de mai înainte, dar au pierdut-o şi o regăsesc prin această taină întocmai ca şi marmura unei statui ridicate pe care meşterul o ciopleşte  din nou ca să-i dea frumuseţea de la început. Dar în ceea ce priveşte spălarea prin botez, ea dă omului o formă şi o înfăţişare nouă, şi anume pune pe sufletele omeneşti o pecete, un chip care le leagă de moartea şi de învierea Mântuitorului” (Nicolae Cabasila, op.cit., p. 51).

Fericitul Augustin spune despre Botez că există două naşteri: una pământească iar cealaltă cerească. Prima naştere este o naştere trupească cea de a doua este o naştere spirituală. Prima este dintr-un izvor nemuritor iar a doua dintr-un principiu veşnic. Una din bărbat şi femeie, alta din Dumnezeu şi Biserica Sa. Una face din noi fii ai trupului, alta fii ai spiritului, una fii ai morţii, alta fii ai învierii.

Sfântul Vasile vorbeşte despre botez şi importanţa sa spunând că cel mai mare dar pe care îl are omul, dar primit de la Dumnezeu este voinţa iar scopul acestuia este preamărirea lui Dumnezeu şi fericirea omului întru Domnul. Dar omul prin neascultare, a căzut în păcat iar plata păcatului a fost moartea. Şi cum scopul este mântuirea, aceasta o putem găsi numai în împărăţia cerurilor.

Botezul este considerat de către mulţi sfinţi părinţi ca fiind uşa prin care se intră în sfânta Biserică. Prin botez omul se curăţeşte de păcatul strămoşesc, atunci când creştinul se pogoară în apă de trei ori prin afundare.

Importanţa botezului rezultă şi din faptul că ea a fost instituită ca taină după învierea Sa din morţi. Venind de la Domnul care şi curgerile Iordanului le-a sfinţit din cer, trimiţând pe Duhul Sfânt, înseamnă că botezul este uşa de Dumnezeu rânduită a mântuirii noastre.

Duhul Sfânt s-a pogorât peste Hristos venind în chip de porumbel, lucrul acesta arătând că înaintea lui Dumnezeu nu este de neglijat trupul cu care S-a îmbrăcat dumnezeirea. Dacă privim bine în istorie vom observa că acelaşi porumbel îl întâlnim în episodul potopului.

Imediat după Botez urmează ungerea cu untedelemn. Oare să fie ceva fără semnificaţie? Nu. În niciun caz. Acest gest ne arată că suntem hristoşi fiindcă suntem unşi. Astfel ni se făgăduieşte mila lui Dumnezeu.

 

Pr. MN Ivăncescu


Comments are closed.