28.09.2019 – Simbolismul Botezului în cultura şi teologia siriană

În tradiţia teologică siriană, Taina Sfântului Botez se face înţeleasă ca o valoare indispensabilă pentru  întreaga Biserică. Doctrina a fost îmbrăcată cu multe simboluri. Rolul acestora a fost acela de a lămuri în mod mistic adevărul despre taina despre care vorbim. Aceste adevăruri sunt expuse în teologia siriană atât în versuri dar şi în proză. Sebastian Brock expune aceste adevăruri de credinţă în ambele moduri.

La fel cum am vorbit mai înainte, în primele veacuri creştine, la fel ca şi astăzi, de altfel, s-a vorbit despre botez atât privit ca moarte dar şi cfa înviere. Privit Sfântul Botez ca moarte găsim justificarea lui pentru acest fel în jertfa Mântuitorului de pe cruce. Chiar Sebastian Brock în lucrările sale face referinţă la legătura ce există între moarte şi învierea Domnului şi simbolul morţii şi învierii spiritual în Taina Sfântului Botez.

În cultura şi teologia siriană, găsim o serie de termeni sau cuvinte care exprimă dimensiunea hristică legată de Botez, printre care identificăm pe următoarele: ,,lebes pagra”. Acestea sunt două cuvinte ce s-au format din din verbul ,,ebes”. Acest cuvânt în traducere înseamnă ,,a îmbrăca o haină”, ceea ce simbolizează îmbăcarea omului cu Mântuitorul Iisus. Privind metaforic acest verb, care este numai o componentă a cuvântului mai sus pomenit, în sens simbolic înseamnă o dobândire de lucruri. Acestea ne duc cu gândul la ce poate dobândi omul prin botez şi anume câştigarea unirii omului cu Iisus. Acest cuvânt mai poate însemna şi despătimirea pe care omul o dobândeşte prin practicarea virtuţiilor. Deci omul, începând imediat după botez poate ajunge treptat la dumnezeire după har. Botezându-se omul se îmbracă prin botez cu harul dumnezeiesc, cel care îl ajută pe acest să parcurgă toate etapele vieţii spirituale.

Sfântul Ioan Botezătorul le spunea oamenilor care se botezau la el că  Cel care vine după dânsul este mai mare ecât el fiindcă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Iacob de Saroug remarcă faptul că această promisiune este îndeplinită. Pentru a se uni cu firea divină, Philoxene de Mabboug remarcă faptul că mai întâi trebuie să existe o etapă purificatoare care are legătură cu ritualul sfântului Ioan. În terminologia siriacă se foloseşte din abundenţă, ca un lait motiv, cuvântul spălare pentru a scoate în evidenţă necesitatea spălării şi a curăţirii firii umane pentru a se logodi cu firea divină.

După cum mărturiseşte Afraate Biserica este templul Sfântului Duh iar membrele ei fac parte din ea prin Taina Botezului. Teologia siriană se foloseşte mult textul de la evanghelistul Matei: ,,mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”( Matei 28, 19), pentru a arăta în mod concret integrarea celui care s-a botezat în trupul taini al Mântuitorului.

Părinţii sirieni, privind simbolistica Botezului dau o nuanţă eclesiologică acestei taine, fiindcă ea se săvârşeşte în Biserică, cu preponderenţă. Este adevărat în cazuri excepţionale, se poate săvârşi chiar în afar bbisericii dacă pruncul este în pericol de moarte, dar pentru că taina este săvârşită în biserică aceasta prinde conotaţie eclesiologică. Biserica reprezintă o comunitate a oamenilor care a fost împodobită de daruruile Sfântului Duh. Dacă prin taina Botezului omului I se iartă toate păcatele, prin taina Mirungerii care este legată de notez,  noul botezat primeşte darurile Sfântului Duh de care vorbeam mai devreme (pentru acest text vezi Ioniţă Apostolache, Hristologie şi mistică în teologia siriană, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2013).

Pr. MN Ivăncescu


Comments are closed.