04.10.2019 – Valoarea omului la Sf. Părinţi (3)

Persoana umană nu este o parte din fiinţă omenească, aşa cum persoanele Treimii nu sunt părţi din Dumnezeu. De aceea, calitatea de chip al lui Dumnezeu nu se rezumă doar asupra unui element oarecare al compusului uman, ci priveşte întreaga fire a omului. Primul om care deţinea în sine toată firea omenească era, de asemenea, persoană unică. „Fiindcă numele de Adam – spune Sfântul Grigorie de Nyssa – nu-i dat acum obiectului creat, că în istorisirile ce urmează. Ci omul creat nu are un nume deosebit, el este omul universal. Aşadar, prin aceasta numire universală a firii, suntem chemaţi să înţelegem că Pronia şi Puterea dumnezeiască îmbrăţişează tot neamul omenesc din prima creaţie… Deoarece chipul nu este într-o parte a firii, nici harul într-un ins – ci această virtute se întinde asupra întregului neam. Nici o deosebire nu există din acest punct de vedere între omul plăsmuit la prima creaţie a lumii şi cel ce va veni la sfârşitul lumii: ei poartă deopotrivă în ei înşişi chipul dumnezeiesc… „. „Deci, omul creat după chipul lui Dumnezeu este firea înţeleasă ca un tot. Această poartă asemănarea cu Dumnezeu.”

Chipul dumnezeiesc propriu persoanei lui Adam se referea la întreaga omenire, la omul universal. Pentru aceasta, în neamul lui Adam, înmulţirea persoanelor, din care fiecare este după chipul lui Dumnezeu – s-ar putea spune, înmulţirea chipului dumnezeiesc în pluralitatea ipostasurilor omeneşti – nu se va împotrivi deloc unităţii ontologice a firii comune tuturor oamenilor. Dimpotrivă, o persoană omenească nu va putea realiza deplinătatea la care este chemată, nu poate să devină chip desăvârşit al lui Dumnezeu, dacă îşi însuşeşte o parte din fire socotind-o că bunul său privat. Căci chipul ajunge la desăvârşire atunci când firea omenească se face asemănătoare celei a lui Dumnezeu, când dobândeşte împărtăşirea totală din bunurile necreate. Or, nu există decât o singură fire comună pentru toţi oamenii, deşi ni se înfăţişează divizată prin păcat, împărţită între mai mulţi inşi. Această unitate dintru început a firii umane statornicita din nou în Biserică, se va prezenta Sfântului Pavel sub o înfăţişare atât de deosebită, încât el o va desemna prin numele de trup al lui Hristos.

Aşadar, oamenii au o fire comună, o singură fire în mai multe persoane. Această distincţie între fire şi persoana în om este tot aşa de greu de înţeles că şi distincţia analoagă dintre fiinţă una şi cele trei Persoane în Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama înainte de orice ca noi nu cunoaştem persoană, ipostasul uman în adevărata să expresie, curat de orice amestec. Ceea ce noi numim în mod obişnuit „persoane”, „personal” arata mai degrabă inşii, ceea ce este individualul. Noi suntem obişnuiţi să vedem între cei doi termeni – persoană şi individ – aproape nişte sinonime; ne slujim fără deosebire de un termen sau altul pentru a exprima acelaşi lucru. Într-un anumit sens însă, individ şi persoana au un înţeles contrar, individul exprimând un oarecare amestec al persoanei cu elemente care ţin de firea obştească, persoană însemnând, dimpotrivă, ceea ce se deosebeşte de fire. În starea noastră de acum noi nu cunoaştem persoanele decât prin indivizi, că inşi izolaţi.

Pr. Radu Constantin Miulescu,

Parohia Băbeni V – Capu Dealului, Vâlcea

 


Comments are closed.