07.10.2019 – ÎNTRE ADEVĂR ȘI LEGENDĂ – BISERICA CUVIOASA PARASCHEVA – DUMBRĂVEȘTI

Pe meleagurile vâlcene, mai precis în comuna Tomșani, există un sat cu o amplasare parcă desprinsă din cărțile de istorie. O parte, pe o muchie de deal. Iar cealaltă pe o vale din apropiere, în vecinătatea culmii ce departe Tomșani de Păușești, acest sat rămâne încă mărturie asupra istoriei zbuciumate a poporului român.

            Printre casle ascunse discret pe vale descoperim o veche și frumoasă biserică de lemn, mărturie a credinței oamenilor de pe aceste meleaguri. Cu o formă plăcută și cu un farmec aparte, biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva” șoptește încă, cum a făcut-o de câteva sute de ani: „veniți, creștini, la rugăciune!”. Privită cu atenție, ne „povestește” despre oamenii vrednici ce au locuit aici și care au iubit-o cu adevărat.

            Mergând pe firul istoriei, datată fiind din anul 1757, o relatare despre originile ei a străbătut până la noi. Părintele Ilie Barbu, slujitor aici la sfârșitul secolului XIX și la început de secol XX, povestea adeseori cum a fost posibil ca Dumbrăveștii, pe vremea aceea un cătun cu câteva case, să aibă totuși biserică. Aflându-se la o distanță de 5 km. De bisrica parohială, iar mijloacele de transport fiind rare, venind în ajutorul enoriașilor săi, Preotul Constantin Panduru se hotărăște să ridice pe cheltuiala lui o bisericuță de lemn. Zis și făcut. În pădurile de stejar ale Cernișoarei existau meșteri dupgheri care confecționau case din lemn. Acolo a mers și părintele și a comandat noul lăcaș oentru Dumbrăvești.

            După cum procedau cu toate edificiile pe care le ridicau, și în cazul de față, biserica a fost făcută în pădure, îmbinată în „coadă de rândunică” și „cuie de lemn”. Iar când a fost gata. „beneficiarul” a fost chemat să o vadă și să o achite. Abia după aceea a fost demontată, puse toate părțile componente în căruțe, transportată în Dumbrăvești și montată pe temelia ce era deja ridicată.

            Cu o mare parte din elementele constitutive cioplite, biserica din Dumbrăvești nu excela prin frumusețe și nici prin arhitectură. Avea și are încă ceva mult mai important: sentimentul că de câte ori te apropii de ea, te apropii de bine, de liniște, de pace, că te apropii de Dumnezeu.

Preot Diaconu Dumitru,

Episcopia Râmnicului, Protoieria Horezu,

Parohia Foleștii de Jos, comuna Tomșani,

Județul Vâlcea


Comments are closed.