16.10.2019 – Rugăciunea personală şi rugăciunea de obște în rânduiala Bisericii Ortodoxe (3)

Citirea rugăciunilor cu voce gravă și nu „în șoaptă”, cum este numită de obicei această practică, oferă credincioșilor posibilitatea de a urmări înlănțuirea firească a rugăciunilor și ecfoniselor și a structurii canonice a Dumnezeieștii Liturghii.

Această indicație a „rostirii cu voce gravă” a rugăciunii îi ferește, alături de ceilalți, și pe Preoți de a neglija sau de a omite citirea conștientă a rugăciunilor, de rostirea și pronunțarea lor mecanică sau de a le parcurge numai „cu ochiul”, cum se zice, iar pe credincioși îi va ajuta să conștientizeze că Preotul nu rostește la Dumnezeiasca Liturghie niște formule magice în șoaptă, ci săvârșește și înalță în numele lor „rugăciuni și mijlociri și jertfe fără de sânge” pentru toată Adunarea Bisericii.

Muzica este unul din darurile de mare preț pe care ni le-a făcut Dumnezeu. Ea face să ne vibreze întreaga ființă, până în cele mai tainice străfunduri. Muzica este poezia inimii, după cum și poezia este muzica rațiunii. Ea ne înlesnește exprimarea unor stări de excepțională înălțare sufleteasca, ne pune la dispoziție o cale de comuniune cu Duhul lui Dumnezeu și ne strânge într-o comunitate care mărșăluiește spre cer împreună în cadența cântărilor comune.

Cântarea sau muzica bisericească este un altfel de mod prin care credinciosul se roagă. Ideile rugăciunii cântate se iau din cărțile bisericești întocmite de către imnografi inspirați pe temeiul Sfintei Scripturi. Ele hrănesc duhovnicește pe tot cel ce apelează la această formă de preaslăvire a lui Dumnezeu, muzica are in ea o putere care se manifestă asupra inimii, așa cum a demonstrat-o cântarea lui David aplicată ca terapie pentru împăratul Saul (1 Sam. 16). Una din putinele realități pe care le știm de pe acum despre viața veșnică din cer este că ea se va desfășura pe un fond plin de “muzică.” .

Muzica bisericeasca este cântecul pe care îl asculți atunci când sufletul tău are nevoie de liniște. Pentru că muzica bisericească nu este doar cea care îți mângâie urechile, ci și inima.

Muzica religioasă ortodoxă poate fi dialogul nostru cu divinitatea. Însă mai are un rol poate la fel de important, acela de a facilita comunicarea cu noi înșine. Ascultând slujba, omul se poate detașa de problemele de zi cu zi, de griji si de nevoi, și se poate întoarce înlăuntrul său.

Ascultând vocea preotului, omul se interiorizează: uneori, aici poate descoperi ceea ce se afla cu adevărat în sufletul său și dacă înlăuntru este armonia pe care o are muzica religioasă. Vocea preotului poate „acorda” inima omului, astfel încât aceasta să fie receptivă la mesajul lui Dumnezeu.

Trebuie să spunem că un om care dorește o legătură mai adâncă cu Dumnezeu va fi mult mai atent la rostirea rugăciunii și la înțelegerea conținutului fie această rugăciune rostită, fie cântată sau făcută în biserică în comun.

(Pr. Eugen Băcioiu)