17.10.2019 – Învăţătura Bisericii despre „omul lăuntric” (1)

Ce este omul? Iată o întrebare care i-a frământat deopotrivă pe toți aceia care au încercat să cunoască adevărul despre scopul pentru care ne-am născut. Este omul doar ceea ce se vede sau aceasta este doar un început al cunoașterii lui!

În capitolul al IV –lea din Epistola a II-a către Corinteni a sfântului Apostol Pavel găsim cuvintele: „Chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoiește din zi în zi” (2 Cor. 4, 16).

 În aceste cuvinte ale sfântului apostol, vedem un contrast între, Pavel cel exterior și Pavel „cel din interior”, care-L cunoscuse pe Hristos și care fusese creat din nou. Pavel cel din afară se trecea iar Pavel cel interior(spiritual) se înnoia în fiecare zi.

Viața sufletului și a duhului nostru nu este determinată doar de lumea vizibilă ne mărturisește Sfântul Luca al Crimeii: „Sufletul omenesc trăiește nu numai cu gândurile pământești și cu această cunoaștere perceptuală dată de cele cinci simțuri, ci posedă și un al șaselea simț, neînțeles și necunoscut nouă, ce reprezintă mijlocul prin care primește îndrumările tainice ale Sfântului Duh și simțirea îngerului său păzitor. Prin acesta, putem avea o legătură adâncă și vie cu Dumnezeu, cu Îngerii, cu Maica Domnului și cu Sfinții în rugăciunile noastre” (Sfântul Luca, Arhiep. de Simferopol și Crimeea, Cuvinte și omilii, vol. I., Ed. Orthodoxos Kypseli, pp. 172-175).

Atunci la începuturi, omul a fost unit, a fost creat de Dumnezeu având o anumită unitate: mintea și inima se aflau unite, erau una. Mai mult, i se dăduse puterea de a se bucura de vederea lui Dumnezeu. Dar, mai târziu, prin căderea în păcat, ochiul interior al inimii a fost întunecat și inima a încetat să mai fie un instrument de cunoaștere a lui Dumnezeu; a devenit un simplu organ și nu un loc al întâlnirii cu Dumnezeu.

„Luther, a găsit odată într-o bibliotecă un vechi tratat teologic în care a citit o idee care l-a surprins. Autorul acestei lucrări spunea că sufletul omenesc are doi ochi. Unul este îndreptat către viața obișnuită a oamenilor, în timp ce celălalt are capacitatea de a vedea viața din lumea cealaltă, și efectiv doar pentru aceasta este menit. Dar acești ochi pot să lucreze doar separat unul de celălalt, iar viața duhovnicească devine vădită doar când unul dintre cei doi ochi, cel care vede doar cele materiale, este închis” (Sfântul Luca, Arhiep. de Simferopol și Crimeea, Cuvinte și omilii, vol. I., Ed. Orthodoxos Kypseli, pp. 172-175).

Iată că omul lăuntric trăiește cele ale lumii de dincolo, el râvnește cele ale Împărăției și cunoscându-le, își mută inima și dorința, de la cele pământești la cele cerești. Hristos ne-a adus o nouă viață din ceruri și noi nu ne preocupăm de ea. El a venit ca să aducă adevărata viață și noi ar trebui să avem o asemenea viață în Biserica Ortodoxă iar noi nu o înțelegem și nici măcar nu ne putem imagina că există.

Sfântul Luca al Crimeii relatează o remarcă a filosofului creștin du Prel care spunea că „ astrele strălucesc pe cer și ziua, dar noi nu le vedem pentru că le umbrește lumina soarelui. Astrele încep să fie întrezărite doar când apune soarele și se lasă noaptea. La fel și sufletul, când este asurzit de zgomotul puternic al grijilor vieții, nu aude șoaptele fine și duioase ale lumii de sus” (Ibidem).

Pr.Eugen Băcioiu