Limbajul filosofic al Sfinţilor Părinţi se foloseşte de terminologia tehnică consacrată de filosofia profană. Dar şi aici, o atenţie susţinută va observa că nu rareori gânditorii patristici toarnă conţinut sau sens nou în termeni vechi. O seamă de achiziţii ale gândirii profane sunt utilizate ca elemente de demonstraţie, în logică şi metodologie. Cititorilor sau ascultătorilor trebuia să li se servească argumente sau raţionamente cunoscute. Problemele din sfera raţiunii sau cunoaşterii naturale sunt puse la fel, căpătând deseori aceleaşi soluţii. Aceste soluţii serveau apoi de bază demonstraţiei prin revelaţia supranaturală. în partea de fond, e prezentă influenţa lui Platon şi a stoicismului, mai ales la gânditorii din primele trei secole ; a lui Platon în cosmologie şi antropologie, a stoicismului în teoria Logosului şi în aceea a sfârşitului lumii. Dar încetul cu încetul, gândirea patristică se degajează şi de aceste influenţe slabe, căpătând o consistenţă şi o tărie proprie de granit. Gândirea patristică aduce elemente noi atât de excepţionale, încât ea atrage pe cei mai îndoctrinaţi filosofi păgâni. Gândirea profană îşi spusese ultimul cuvânt şi epuizase problemele şi metodele. Dar partizanii ei nu erau mulţumiţi ; ei suspinau după lumina nouă a revelaţiei supranaturale. E cunoscută odiseea filosofică a Sfântului Iustin prin toate sistemele de cugetare profană, pentru a-şi găsi, în cele din urmă, liniştea în învăţătura creştină. In genere, filosofia profană e socotită de Sfinţii Părinţi ca pregătitoare a gândirii creştine. Filosofia greacă joacă, faţă de gândirea patristică, rolul pe care Legea Vechiului Testament îl joacă faţă de Noul Testament. Sfântul Iustin, Taţian Asirianul, Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul şi Origen dezvoltă teoria celebră conform căreia marii filosofi greci au participat la Logosul spermati-kos, Hristosul fragmentar sau înţelepciunea divină fragmentară precreştină răspândită în lume. Filosofia greacă era deci creştină, înainte de venirea lui Iisus Hristos, prin marile ei creaţii spirituale. Dumnezeu a condus pe evrei prin Lege, iar pe greci prin Logos, prin Raţiune (Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 5—8, Migne, P. G. IX, col. 257—264).
Pr. Sorin Ioan Părăuşanu,
Parohia Ocnele Mari, Vâlcea