„Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Corinteni 2,9)
Frați creștini,
După cum plugarul se ostenește cu sudoarea frunții sale să afle la vremea cuvenită roadele dorite, tot așa și Dumnezeu dorește ca prin cuvintele sale să rodească sufletele oamenilor pentru dobândirea împărăției cerurilor pregătită pentru ei de la întemeierea lumii.
Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi ne aduce înainte o pildă care ne învață calea de urmat pentru dobândirea Raiului. Semănătorul, care nu este altul decât Dumnezeu, iese să arunce Cuvântul Său dumnezeiesc pe ogorul sufletelor noastre pentru a obține recolta așteptată. Sămânța căzută lângă drum și călcată în picioare, pe care păsările cerului o ciugulesc, reprezintă acea categorie de oameni care auzind cuvântul lui Dumnezeu se bucură, dar fiind influențați de cei din jur sunt amăgiți și se depărtează de adevăratul scop, renunțând la Dumnezeu și la Biserică și se amestecă în noroiul și patimile lumii acesteia. Omul are intenții bune, dar se lasă ușor înșelat pentru că diavolul găsește modalitățile cele mai potrivite pentru a-l face să creadă că singura viață este aceasta de pe pământ și că ea trebuie trăită fără nicio opreliște pentru a da satisfacție trupului. Acești oameni se lasă imediat convinși și astfel pierd cerul în favoarea pământului.
Sămânța căzută în loc pietros îi întruchipează pe acei oameni care primesc în sufletele lor cuvântul, însă instabilitatea și puțina lor credință îi fac să fie nepregătiți pentru conservarea și înmulțirea darului primit. Astfel, orice impediment ivit în viața lor: probleme familiale, boli, neajunsuri, insuccese în loc să consolideze această sămânță în inima lor, îi destabilizează, îi face să bată în retragere culminând cu lepădarea de Dumnezeu și căderea în deznădejde.
Cele căzute între spini sunt oamenii care adesea participă la slujbele bisericii, fac parte activă din biserică, răspund la chemările bisericii, dar sub povara problemelor cotidiene nu acordă suficient timp sufletului înecându-se în grijile acestei vieți. Pe de altă parte, ei râvnesc după Dumnezeu, dar prea multele provocări la care sunt supuși îi rețin suficient de mult timp cât să dilueze relația lor cu Dumnezeu. Totuși, după cuvântul Mântuitorului, și aceștia rodesc, dar nu suficient, rămânând la latitudinea lui Dumnezeu dobândirea fericirii veșnice.
Și, în sfârșit, sămânța căzută în pământul cel bun îi reprezintă pe acei oameni care, cu toată dragostea și credința își pun încrederea în Dumnezeu, ascultă cuvintele Sale, le pun în practică în viața lor și încearcă să și-o conformeze după poruncile lui Dumnezeu. Ei participă activ la viața bisericii, fiecare problemă ivită în calea lor o reazemă pe credință și pe nădejdea că Dumnezeu le va sta alături și îi va sprijini în rezolvarea tuturor acestor probleme.
Dumnezeu în nemărginita Sa iubire de oameni îl trimite pe Unicul Său Fiu în lume ca să ofere oamenilor îndrumarul, manualul de urmat pentru ca oamenii, auzind cuvântul lui Dumnezeu și trăind după acesta, să dobândească partea aleșilor Împărăției celei nestricăcioase. Amin!
Pr. Gheorghe Paraschivescu,
Paraclisul Mitropolitan “Madona Dudu”, Craiova