05.11.2019 – Predică la Duminica a XXVIII-a după Rusalii: Pilda celor poftiți la cină

“Căci zic vouă: nici unul dintre bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea” (Luca 14, 24)

 

         Frați creștini,

Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost invitat de un fariseu să ia masa în casa acestuia. Împreună cu Domnul Iisus, au fost invitați la masă și prietenii gazdei, farisei și cărturari, care au început să-și aleagă locurile cele dintâi la masă și, observând, Mântuitorul folosește acest  prilej și-i povățuiește: “Când ești chemat împreună cu alții la vreun ospăț, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat altul mai de cinste decât tine. Și venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, îți va zice: Dă acestuia locul. Atunci, cu rușine, te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă… Tu așază-te în cel din urmă loc. Și văzându-te cel ce te-a chemat, să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus“ (Luca 14, 7-9). Apoi Domnul rostește pilda celor poftiți la cină: “Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți. Și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată toate sunt gata. Au început însă toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Doamne, țarină am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă! Altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Și atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și în ulițele cetății, și pe săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi adu-i aici. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slugă: Ieși la drumuri și la garduri și silește să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea“(Luca 14,16-24).

          Iubiți credincioși,

Această parabolă face referire la Împărăția lui Dumnezeu. Cina despre care vorbește Domnul este Împărătia cerească la care sunt chemați în primul rând cei din poporul ales. Dar aceștia îl refuză pe stăpânul casei, care este Dumnezeu, atrași fiind în primul rând de lucrurile materiale, de tot ceea ce reprezintă pământul. Mântuitorul evidențiază această masă ca fiind cina, adică ultima masă din zi, după care omul merge să se odihnească. Astfel , această ultimă masă din zi, reprezintă ultimul moment până la care omul se poate întoarce la Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu se face în primul rând către cei aleși dar aceștia se dovedesc a fi nevrednici de a participa la Cina Domnului, fiecare venind cu argumente prin care urmăresc să se justifice în fața Stăpânului. Primul dintre ei spune: „Am cumpărat o țarină și mă duc să o văd”, aceasta însemnând atracția omului pentru tot ceea ce este pământesc, uman, care nu lasă omul să se dezlipească de cele materiale. ”Țarina” este folosită de Mântuitorul pentru a arăta atașamentul omului față de ceea ce este pământesc: ”pământ ești și în pământ te vei întoarce…” (Facere 3,18). Prin privirea spre pământ Mântuitorul deplânge soarta omului care îl  refuză pe Dumnezeu. Acesta nu se mai uită la cer. Omul „alăturatu-s-a dobitoacelor și s-a asemănat lor” (Psalmul 48,12). Doar animalele sunt făcute să se uite spre pământ; omul e chemat prin excelență să privească la cer. Al doilea se justifica astfel: „mi-am luat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc”, prin aceasta manifestându-și căderea prin cele cinci simțuri cu care a fost înzestrat de Dumnezeu. Ele sunt ferestrele sufletului prin care omul trebuie să contemple toată zidirea lui Dumnezeu și astfel să dorească apropierea de divinitate și să înceapă urcușul duhovnicesc pentru mântuirea sufletului său. Dar omul, atras mai ales de patimi, se înrobește simțurilor, devenind sclavul acestora și în acest fel depărtându-se de scopul pentru care a fost creat. Cel de al treilea, care aduce in discuție faptul că și-a luat femeie și de aceea nu poate veni, scoate în evidență concupiscența, pofta carnală, dorința de a trăi in patimi trupești care îi închid omului ușile Raiului. Reacția de mânie a lui Dumnezeu este intru totul justificată întrucât  omul a fost creat cu un singur scop și anume mântuirea. Și dacă cei chemați nu s-au dovedit vrednici să guste din Cina Domnului, atunci Dumnezeu, în nemărginita Sa bunătate invită toate neamurile care răspund chemării Sale, adică cei care se fac vrednici de Împărăția Cerurilor prin  ascultarea poruncilor dumnezeiești. Mântuirea este răsplata celor virtuoși și a celor care în această viată se silesc să urmeze poruncile lui Hristos. Acest lucru ni-l arată lămurit Sfântul evanghelist Matei care zice:” Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”.  

Pr. Gheorghe Paraschivescu,

Paraclisul Mitropolitan “Madona Dudu”, Craiova

 

 

 

 


Comments are closed.