09.11.2019 – EDUCAŢIA TINERILOR ŞI VALORILE MORAL-RELIGIOASE ÎN VECHIUL TESTAMENT

Cărţile Vechiului Testament conţin sfaturi şi îndemnuri legate de viaţa de familie, adevărate principii care stau la baza temelia dezvoltării şi desăvârşirii vieţii familiale sub toate aspectele ei. Aceste principii se întâlnesc destul de sporadic în scrierile sfinte deoarece autorii n-au urmărit să exprime în mod expres şi sistematic norme cu caracter educativ privind viaţa de familie sau relaţiile dintre părinţi şi copii. Aceşti autori ai cărţilor Vechiului Testament nu au urmărit să ofere în cărţile didactice, tratate sistematice de morală sau de pedagogie, însă, pe lângă maxime cu scop moralizator se întâlnesc şi maxime cu un pronunţat caracter pedagogic. Din bogata înţelepciune a cărţilor didactice se desprind principiile educative, care se referă la raportul dintre părinţi şi copii. Valoarea acestor principii este cu atât mai mare cu cât cărţile didactice au un caracter inspirat, ceea ce le imprimă o permanentă valabilitate.

Între cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament, pe lângă cele istorice şi profetice, există şi cărţile eminamente didactice care prin forma lor, prin abundenţi învăţăturilor ce le cuprind, şi, în special, prin frumuseţea literară, s-au impus literaturii universale. Poezia ebraică se deosebeşte de proză prin trei momente: ritm, fel,dicţiune. Ritmul ideilor sau paralelismul membrelor. Poezia nu se deosebeşte de proză numai prin fraze frumoase şi expresii alese, ci ea îmbracă şi o formă exterioară specifică. Vorbirea se mişcă într-un anumit ritm, care leagă, după reguli determinate, silabe cu silabe, cuvinte cu cuvinte, fraze cu fraze, încât se poate vorbi despre o artă poetică. Din acest punct de vedere, poeţii evrei au un gen special. Ei nu s-au gândit mai întâi să potrivească silabele şi cuvintele, ci să aşeze ideile şi frazele: tehnica lor constă, de obicei, în dedublarea expresiei aceleiaşi idei. S-ar putea spune că lor le-a plăcut să asculte ecoul propoziţiei formate de ei, astfel că ei puneau în ritm cugetările. Rima cuvintelor este aproape necunoscută. Aşadar, caracteristic pentru poezia ebraică este ritmul ideilor, al sentinţelor, care se numeşte paralelismul membrelor, adică dezvoltarea cugetărilor se mişcă, totdeauna, în două stihuri paralele. Paralelismul este socotit ca o lege fundamentală a poeziei ebraice.

Paralelismul se naşte din egalitatea sau asemănarea sentinţelor, astfel că o idee sau o sentinţă se exprimă mai ales prin două, mai rar prin trei sau patru stihuri, aproape de aceeaşi lungime, aşa că al doilea stih repetă aceeaşi idee, însă cu alte cuvinte. Vorbind altfel, prin paralelismul membrelor înţelegem reproducerea ritmică, în mai multe stihuri, a unei cugetări determinate.

Poporul Israel a produs admirabile bucăţi literare care ocupă, din punct de vedere poetic, un loc specific. Aceasta o vedem din genurile literare pe care le-a cultivat. Evreii au practicat numai două genuri: genul liric şi genul didactic

În poezia lirică poetul dă libertate imaginaţiei sale, să vorbească inima sa, indeosebi pentru a-L lăuda pe Dumnezeu, a-I lăuda bunătatea Sa, a-I mulţumi pentru binefacerile Sale şi a-I exprima ataşamentul şi fericirea pe care o află în El.

Pr. Laurenţiu Nicolea Ceauşu


Comments are closed.