13.11.2019 – Chemarea profetică în Vechiul Testament

Profeţii au avut un rol deosebit în viaţa poporului evreu. Din denumirea ce li s-a dat, aceştia au fost persoane cărora Dumnezeu le-a acoperit în chip tainic cursul evenimentelor de mai târziu. Ei au fost solii Lui şi au grăit în numele Său. Chemarea lor la misiune a fost făcută direct de Dumnezeu, din raţiuni pe care numai El le cunoştea, independente de viaţa şi voinţa lor. Acestei chemări însă, ei i-au răspuns prompt şi i-au slujit cu mult devotament. Sugestive în acest sens sunt cuvintele profetului Amos, care zice: „Dacă leul mugeşte, cine nu se va înspăimânta şi dacă Domnul grăieşte cine nu va profeţi?”. Prin intermediul lor, Dumnezeu şi-a exprimat atât mul­ţumirea, când poporul Său îi îndeplinea voia, cât şi nemulţumirea, când poporul se orienta pe căi greşite. Astfel, prin intermediul lor a fost condamnată idolatria, încrederea neîntemeiată în jertfe atunci când nu erau însoţite de o stare spirituală corespunzătoare, trufia, şi nedrep­tăţile sociale. Prin intermediul lor au fost anunţate pedepse şi tot prin intermediul lor au fost asiguraţi cei ce aveau să se pocăiască, că vor avea parte de iertare. Se poate spune deci, că, îndeplinind această complexă misiune, profeţii au contribuit, într-o mare măsură, pe de o parte la promovarea monoteismului şi a cultului celui adevărat, pe de altă parte au contribuit la modelarea sufletelor prin aspru rechizitoriu făcut la adresa abaterilor de tot felul.

Psalmii biblici relatează trăiri sufleteşti de o mare frumuseţe şi o înălţătoare intensitate. Bucuria, durerea, admiraţia, speranţa şi dragostea sunt exprimate atât de plastic, încât mişcă adânc pe cititor. Cum profeţeau sufletele curate şi luminoase? Făcându‐se ca nişte oglinzi ale lucrării dumnezeieşti, arătau reflecţia clară şi de neconfundat şi deloc murdărită de patimile trupului. Căci Duhul Sfânt le stă alături tuturor, celor curăţiţi de patimi le imprimă puterea Sa proprie, dar celor care au mintea amestecată de petele păcatului, deloc. Este nevoie ca, pe lângă curăţie, să fie arătată şi o ordine statornică şi bine pusă la punct. Căci nu cel care este instabil în cumpătate este curat, ci cel care îşi supune Duhului dorinţa trupului. Din trăirea proorocilor învăţăm că viaţa nedeterminată de porunci este viaţa nedeterminată de Duhul Sfânt.

Misiunea şi slujirea profetică nu se rezumă numai la o prevedere şi prevestire a evenimentelor viitoare din istoria iudaică. În general profeţii au fost mesagerii împuterniciţi de Dumnezeu care să descopere oamenilor voia divină, în scopul educării lor religios-morale, indiferent dacă acea voie avea să se împlinească în prezent sau în viitor. În viziunea profeţilor, adevărul poate fi întrevăzut ca o consecinţă firească a prezentului care poate fi modificat în bine sau în rău. Cu toate că sunt numiţi pe drept cuvânt „prevestitori ai viitorului”; viitorul prezis de ei nu trebuie înţeles ca un destin implacabil, ci mai curând ca o urmare a faptelor morale săvârşite de fiii lui Israel în prezent.                

Pr. Iulian Lixandra