03.12.2019 – CHIP ŞI ASEMĂNARE: ‟Omul în căutarea veşniciei‟

Creația este lucrarea Sfintei Treimi. Tatăl este ”Făcătorul cerului și al pământului”, Fiul ”Cel prin care toate s-au făcut” iar Sfântul Duh”Cel prin care toate au primit și primesc desăvârșirea”. Tatăl, Izvorul dumnezeirii, Creatorul prin excelență nu poate fi numit altfel dacă Fiul și Duhul ar fi”creaturi”. Sfântul Irineu ne reamintește că Fiul și Sfântul Duh sunt”cele două mâini ale lui Dumnezeu”. Un vechi adagiu patristic subliniază că Tatăl lucrează – crează prin Fiul Său în Duhul cel Sfânt.”Având temeiul în Tatăl, lucrarea Treimii este prezentată ca o dublă iconomie a Fiului și a Duhului: primul traspunând în viață dorința lui Dumnezeu, iar cel din urmă împlinindu-o în bunătate și frumusețe; unul chemând făptura spre a o îndemna către Tatăl, iar chemarea Sa îi conferă acesteia densitate ontologică; celălalt ajutând făptura să răspundă acestei chemări și împărtășindu-I desăvârșirea”. Aceasta este manifestarea iconomiei Sfintei Treimi.  Autonomia ontologică a omului este înțeleasă astfel ca o trăire a libertății umane a făpturii, posibilitatea transigurării ei în întâlnirea dintre Dumnezeu și făptura creată – omul. Astfel ”veșnicia vie” în care Dumnezeu Însuși trăiește, depășește opoziția dintre timpul care curge și veșnicie neclintită. Pentru că veșnicia divină nu poate fi înțeleasă ca” schimbare aparținând timpului”, dar nici ca neschimbare aparținând Eonului. Ea,”veșnicia vie a dumnezeirii” le tarnscende în mod obligatoriu pe amândouă. Sfântul Maxim Mărturisitorul subliniază faptul că veșnicia lumii inteligibile este o veșnicie creată: porțiuni, adevăruri, structure neschimbătoare ale cosmosului,geometria ideilor ce guvernează creația, rețeaua esențelor matematice,toate acestea constituie Eonul ”veșnicia eonică”, care are un încput ca și timpul deoarece își are conceptul ”în veac”, rămâne neschimbată supusă unei existențe atemporale […] ea dă lumii coerență și limpezime […] Eonul este timpul nemișcat – imuabil timpul este Eonul în mișcare și numai coexistența, întrepătrunderea lor, ne permite să concepem timpul.”

            Omul este o ființă spirituală,nu avem a neîndoi de acest lucru.Însă nu poate fi negată legătura concretă dintre sufletul și trupul său.Încă din zorii de început ai gândirii patristice,cu Sfântul Irineu,cu Sfantul Iustin martirul și filosoful, marele apologet Terttulian Clement Alexandrinul ,Didim cel orb și Origen,asceții din pustia Nitriei și a Sketisului Antonie cel Mare,Pavel Teveul și Pahomie precum și toți marii Parintii ai Patericului,cu sfinții exegeți sirieni Efrem și Isac Sirul păstrători ai vechilor tradiții mesopotamiene,cu marii Parinți capadocieni,neuitându-,l pe Marcul Ascetul cu ale sale capete ascetice,mai apoi prin Sfântul Ioan al Raitului(Scărarul) și prin sinteza excepțională a Sfântului Maxim Marturisitorul și a Sfîntului Ioan Damaschinul,întreaga antropologie este valorizată în cadrul definiției ”Chipului lui Dumnezeu”care caracterizează omul în întregul lui ”suflet și trup”.

            ”Omul creat după Chip”,e persoană umană capabilă de a manifest ape Dumnezeu în măsura în care natura sa se lasă pătrunsă de harul îndumnezeitor.” Scriitorii mistici au încercat să explice unde se găsește acel vârf tainic al mintii- apex mentis,locul unde Duhul lui Dumnezeu intră și se sălășluiște în om,locul prin excelență al întâlnirii dintre Dumnezeu și făptura Sa. Ei au gândit că aceasta trebuie să fie partea cea mai importantă,oarecum supremă a sufletului.Au numit-o nous,logos,mens(minte),sau ighemonikon-partea conducatoare principală cordis-inimă sau i-au spus pur și simplu pnevma-duhul.În această zonă de maximă intimitate spirituală,”Chipul”lui Dumnezeu întâlnește mistic sufletul uman și înrâurindu-l formează un singur duh.În demersal urcușului duhovnicesc sufletul se” des-pătimește”,conformându-se Duhului Sfânt,primind în același timp sfințirea, ca demers al harului.

            Sfântul Chiril al Alexandriei identifica ”Chipul” lui Dumnezeu cu procesul de sfințire-aghiasmos al sufletului.”Chipul lui Dumnezeu în om poate fi vazut în toate virtuțile și prerogativele omului spiritual.Acesta se aseamănă lui Dumnezeu prin libertatea sa ,prin nepatimirea sa,prin gnoza sa,prin mila sa,prin nemurirea sa.” Parinții alexandrini sunt cei care vor insista în explicarea și înțelegerea spirituală care se produce la întâlnirea dintre Duhul Sfânt și ”chipul creat” și în pnevmatizarea minții-nous-lui și inimii-kardia făpturii umane in integralitatea ei psiho-somatică.

 

BIBLIOGRAFIE:

Vladimir Lossky,Introducere în Teologia Ortodoxă,Ed. Enciclopedică.

P.F.Daniel, Patriarhul BOR, Iisus Hristos,Lumina Lumii şi Raţiunea Creatoare a Raţionalităţii Universului, în Ziarul Lumina.

Tomáš Špidlik, Spiritualitatea Răsăritului Creştin, vol.I, Ed.Deisis.

 

Pr. Laurenţiu Bozdoc

 


Comments are closed.