04.12.2019 – Fiul lui Dumnezeu, fiul ceresc al umanităţii restaurate

Patristica în Răsărit începe cu sfântul Justin Martirul și Filosoful, Athenagora, urmând apoi marii  alexandrini de la Clement la Origen, continuând cu marii părinți și dascăli ai lumii, capadocienii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Hrisostomul apoi sfântul Grigorie al Nyssei, Ioan al Raitului – Scărarul, Marele Maxim Mărturisitorul, încheindu-se oarecum o primă etapă a gândirii epocii de aur prin sfântul Ioan Damaschinul; o altă epocă se va deschide la rându-i prin marii învățători și dascăli mistici ai celui de-al doilea mileniu prin sfântul Simeon Noul Teolog, Nicolae Cabasila și sfântul Grigorie Palama.

            Temele mari ale gândirii creștine sunt: Dumnezeul Infinit, Atotputernic,care creează din ”nimic-ex nihilo”toate câte sunt”văzute și nevăzute”, chip și asemănare, har și libertate, lumina necreată și energiile harice dumnezeiești care sunt indispensabile pentru susținerea întregului ”firmament existential”. În contrast cu vechile sisteme de gândire ale filosofiei antice păgâne, în care materia lumii preexistă,are o subzistență,o independență și eficacitate proprie,așa cum o prezină spre exemplu Aristotel; în gândirea revelată creştină, a crea şi susţine creaţia este propriu Dumnezeului celui Atoateziditor, Cauză şi Realitate ultimă a tuturor raţiunilor subzistente.Adâncul de Taină al Întrupării nu poate fi înţeles deplin şi nici exprimat în mod corespunzător, căci cele ce ţin de Întruparea Fiului lui Dumnezeu „covârşesc cu prisosinţă şi mintea, şi cuvântul, şi tot auzul, şi înţelegerea“.Totuşi, această mare Taină a Întrupării rămâne inaccesibilă pentru gândirea omului simplu, ea putând fi descifrată fragmentar şi temporar doar de cei cu o bogată experienţă duhovnicească. Întruparea Fiului lui Dumnezeu e un act profund: El ia firea noastră, se face Frate al nostru în Duhul Sfânt, să devenim şi noi fraţi ai Lui, şi fii ai Unicului Părinte Ceresc, în acelaşi Duh cu El, dar în acelaşi timp „aduce cu Sine Treimea şi viaţa – de viaţă făcătoarei Treimi  ne descoperă şi ne împărtăşeşte din Sine viaţa plină de lumină şi de iubire a Preasfintei Treimi”.

Conform învăţăturii Sfinţilor Părinţi, numai prin coborârea Fiului lui Dumnezeu la noi şi prin asumarea de către El a condiţiei umane, natura omenească putea fi înălţată. Drept aceea, „să ne dăm pe noi înşine Domnului în întregime ca să-L primim pe El întreg. Să ne facem dumnezei pentru El. Căci pentru aceasta S-a făcut om, fiind Dumnezeu şi stăpân prin fire”.Umanitatea Cuvântului, ipostaziată în El, penetrată de energia Lui, este fundamentul învăţăturii despre îndumnezeirea noastră, aşa de scumpă Sfinţilor Părinţi. Hristos S-a întrupat ca să sfinţească natura umană şi să-i confere posibilitatea îndumnezeirii. Sfântul Atanasie a rezumat astfel această dogmă: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu”.Fără coborârea Cuvântului în mijlocul lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărţit de Dumnezeu, zdruncinat în fiinţa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie şi existenţa cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar, întrupându-Se, Hristos va restabili ordinea cosmică şi va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine.Prin Întruparea Sa, Fiul lui Dumnezeu a deschis pentru toţi oamenii calea de acces la prezenţa şi slava Sa dumnezeiască. Hristos recapitulează în Sine prin firea umană asumată în ipostasul său dumnezeiesc întreaga umanitate şi-i face pe toţi oamenii părtaşi ai Tainei Sale.Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire şi de iubire pentru om, ne revelează bogăţia infinită a iubirii Sale prin întrupare, dar El nu participă numai într-un oarecare grad la suferinţa umană, prin condiţia umană asumată, ci merge până la capăt, asumându-şi toată suferinţa fiinţei umane, sacrificându-Se pentru aceasta, suportând pentru ea moartea şi restaurând-o prin omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi învierea din morţi. Referindu-se la noianul de bunătăţi arătate de Hristos prin întruparea, jertfa şi învierea Sa, această iubire nesfârşită a lui Dumnezeu pentru noi trebuie să ne facă şi pe noi să răspundem cu iubire la iubirea Lui.

Ca o concluzie Sfântul Maxim spune: „după toate acestea, ajunge la Dumnezeu însuşi, cu omenitatea Sa, înfăţişându-Se adică pentru noi, precum s-a scris, în faţa lui Dumnezeu şi Tatăl, ca om, El, Care nu poate să Se despartă niciodată în nici un mod de Dumnezeu. Astfel a împlinit ca om cu fapta şi cu adevărul, prin ascultarea neclătită, toate câte ca Dumnezeu le-a rânduit de mai înainte El însuşi să se facă, realizând tot sfatul lui Dumnezeu şi Tatăl în favoarea noastră, care am zădărnicit prin reaua întrebuinţare puterea ce ni s-a dat de la început, în chip natural, spre aceasta. Mai întâi ne-a unit pe noi înşine în Sine, prin înlăturarea deosebirii de bărbat şi femeie, şi, în loc de bărbaţi şi femei, în care se observă mai ales modul deosebirii, ne-a arătat numai oameni în sens propriu şi adevărat, modelaţi cu totul după El şi purtând nevătămat şi cu totul neîntinat chipul Lui, neatins în nici un mod de vreo trăsătură a stricăciunii; şi împreună cu noi şi pentru noi a îmbrăţişat prin cele de la mijloc, ca părţi ale Lui, toată creaţia şi a unit în jurul Lui între ele, în chip indisolubil, raiul şi lumea locuită, cerul şi pământul, cele sensibile şi cele inteligibile, ca unul ce avea simţire, suflet şi minte ca noi… a recapitulat toate în Sine.‟Evlavia și mirarea sunt cele două stări care animă neîncetat mintea umană. Prima este expresia participării omului la Sacru, a doua, expresia participării omului la cunoașterea lumii; ambele stări – fețe ale aceluiași elan spre Adevăr. Însă aceste fețe, odată cu mersul Istoriei, s-au desprins una de cealaltă sau, mai precis spus, au ajuns să fie separate în anumite conștiințe și civilizații,care nu mai regăsesc astăzi drumul către Cel ce Este Cauză şi Izvor al tuturor câte sunt.

BIBIOGRAFIE :

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri şi Epistole hristologice şi duhovniceşti, PSB, vol.81, EIBMBOR

Sfântul Maxim Mărturisitorul,Ambigua,EIBMBOR

Preot Ştefan Buchiu,Întrupare şi Unitate,Restaurarea Cosmosului în Iisus Hristos,Ed.Libra

 

Pr. Laurenţiu Bozdoc

 


Comments are closed.