19.03.2020 – Multumesc, Coronavirus!

Cu ochii aţintiţi către Hristos, dar purtat fiind de focul credinţei în Puterea Sa Biruitoare, voi aşterne aceste rânduri, ca mărturie şi îndemn, ce pot fi răspândite, pe diferite forme de comunicare on-line, pe grupurile de părinţi, profesori şi elevi, aşa cum se întâmplă la liceul “Voltaire” din Craiova, ce este o Familie, însufleţită de spiritual Voltaire, inspirit de Hristos, care spune că “nu eşti bun de nimic, dacă eşti bun doar pentru tine”, merit ce îl are, în mod special, Doamna Director, Prof. Dr. Loredana Dorina Popi. Rog a nu fi comparat cu mari misionari creştini sau cu Traian Dorz. Sunt doar un smerit şi neînsemnat alipit al lui Hristos. Cred că mesajul este unul important în iconomia mânturii şi poate fi sursă de inspiraţie sau făcut copy-paste pe grupurile de părinţi, şi nu numai.

El sună aşa:

Se cunoaşte faptul că, în actul medical sau tămăduitor, există o fază incipientă, una acută şi una finală. Este limpede că faza acută a fost atinsă şi se merge spre cea finală sau tămăduitoare. Poate că acest virus nu a fost întâmplător, dat fiind pornirea progresivă sau secularizantă. Un mare filozof francez, André Malraux, iluminist, al secolului al XX-lea, spunea: se vor descoperi remedii pentru fiecare bucăţică a corpului, dar trebuie să se inteleagă că secolul următor ori va fi religios, ori nu va mai fi deloc. Situaţia este una complexă, dar tămăduitoare. NU doar trupeşte, ci şi sufleteşte. Nu întamplător se întâmplă toate astea în postul creştin. Pentru că postul nu înseamnă, în special, înfrânare de la mâncare şi băutură, ci, mai ales în situaţii de urgenţă sau de adâncă încărcătură spirituală, la meditaţie, la contemplaţie, la cercetarea gândurilor şi a faptelor noastre, la fericirea continuă, ce este definiţia Mântuirii. Când eram profesor, vorbeam liber şi frumos cu elevii, purtat fiind de focul credinţei în puritate, aşa cum am învăţat de la Parinţii şi Profesorii mei, sau, cum auzim la Sf. Liturghie, în Sfântul Sfinţilor sau puterea plină de iubire a Celui Prea Înalt. De aceea, avem datoria să ne purtăm sarcinile unii altora, aşa cum zice Sfântul Apostol Pavel, Apostolul Neamurilor. Iar acest fapt sunt convins că îl simte fiecare dintre Dumneavoastră. Pentru că sunteţi Părinţi, ales dar de la Dumnezeu, şi poate că şi răspunzători de sufletele ocrotitorilor, binefăcătorilor şi slujebnicilor Dvs. Zilele astea am fost prin Hyper/marketuri şi am vazut oamenii. Cum se spune, i-am scanat. Nici in 2008 nu i-am vazut aşa. Îngânduraţi, tăcuţi, foarte tăcuţi. Şi, sincer, m-a bucurat. Gândeau, meditau, contemplau. Nu contează ce mancaţi sau ce beţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu este doar mâncare şi băutură, ci Dăruirea, Jertfelnicia, Compasiunea, Rugăciunea, Iubirea. Am avut onoarea să aud o pildă de la vrednicul de pomenire dirijor al corului Mitropolitan. Se numea Bârcă. Şi suna aşa:

Un domnitor a cerut aghiotanţilor să pună poveri pe popor şi întreba:

– Ce zice poporul?

– Urlă, Maria Ta!

-Atunci măriţi poverile!

Până când aghiotanţii i-au spus că poporul a tăcut. Şi atunci a exclamat:

– Opriti poverile!

– De ce, Măria ta?

– Pentru că poporul a început să gândească.

Liceul „Voltaire” este un liceu ce gândeşte. Pentru că are copii frumoşi, liberi şi buni, părinţi asemenea, profesori la fel şi, în special, un director la fel de frumos, liber şi bun, ce trebuie preţuit, purtaţi fiind de convingerea că nimeni nu este fără de păcat, chiar dacă viaţa sa ar fi de o singură zi.

Acestea fiind zise, Vă rog să transmiteţi inclusiv copiilor să respecte deciziile autorităţilor, fiind o situatie specială la nivel planetar – ecumenic dacă vreţi –,  să fie foarte atenţi şi să înţeleagă că este o situaţie specială. De asemenea, cu toţii, indiferent în ce credem sau încotro privim fiecare dintre noi, să avem în vedere că lumea, mediul, spiritualitatea înseamnă, în special, energie sau har, definit de teologia ecumenică drept energie divină necreată, izvorată din Fiinta Divină. Motiv pentru care Vă indemn pe Dvs. şi pe cei din jurul Vostru, în casă, ÎN FAŢA Bisericii sau în orice  loc, să vă  ridicaţi ochii spre Ceruri şi, punând mâna la inimă, dreapta sau stânga, sa Vă rugaţi, grăind: Doamne, ocroteşte-i pe români! Doamne, ocroteşte-ne! Sau, un simplu, dar plin de bogaţie: Doamne, ajută! Amin!

Eduard Traian Popescu